Fara indoiala, statul roman era la stramtoare in cazul uzinelor de la Craiova. Si aproape nu avea spatiu de manevra. Uzinele nu mai erau de fapt ale nimanui dupa ce concernul sud-coreean Daewoo, ajuns in faliment, fusese preluat de General Motors, dar fara uzinele de la Craiova... In cele din urma, uzinele au ajuns la statul roman dupa preluarea de catre acesta a ceea ce sud-coreenii au pretins pentru clarificarea situatiei juridice, astfel incat statul roman sa poata vinde. Si nu era vorba de vreo facilitate energetica, in cazul careia clientii iti bat ei la usa. Ci de constructii de automobile, domeniu in care, daca nu faci parte dintr-o retea internationala integrata, pur si simplu mori! Si colac peste pupaza, Ford era si singurul ofertant. Cum va fi cantat Ford, asa va fi jucat si statul roman!


Ford a profitat la maximum de aceste constrangeri ale vanzatorului si a cumparat pe nimic! Caci in ce priveste cele aproape 700 de milioane de euro pe care Ford declara ca are in intentie sa le investeasca in uzinele de la Craiova in urmatorii ani - si pe care reprezentantii romani tot bat moneda, chiar pana intr-acolo incat le includ in tranzactie - ar trebui sa fie clar ca investitia nu este facuta nici pentru statul roman, nici de dragul statului roman! Daca va fi facuta, aceasta va fi facuta de catre Ford pentru propria expansiune in Romania si in regiune. Ca atare, a pune in contul tranzactiei in sine si castigurile din impozite pentru statul roman si locurile de munca si exporturile in plus de pe urma acestei expansiuni - perspectiva desigur de salutat - constituie o abordare fortata.


Prezentarea investitiilor viitoare ale Ford ca o componenta a tranzactiei reprezinta mai degraba o diversiune care, in incercarea de a pune in umbra pretul mediocru al tranzactiei, mai mult ii subliniaza caracterul derizoriu. Pai, daca Ford este dispus sa investeasca 700 de milioane de euro, atunci inseamna ca interesul companiei americane de a prelua uzinele de la Craiova era cel putin egal cu interesul statului roman de a scapa de acestea! Si deci statul roman a negociat prost! Dupa cum se grabeste Ford sa iasa din dezastrul financiar in care se afla, pe baza comutarii productiei in zone low-cost, uzinele de la Craiova ofereau o oportunitate unica, la care firma nu era dispusa sa renunte usor, pentru ca, prin facilitatile existente, aceste uzine rezolvau problema rapiditatii, in alta parte totul trebuind sa fie luat de la inceput.


Un moment jenant in legatura cu pretul tranzactiei il va constitui transpunerea in fapt a prevederii contractului referitoare la eliminarea actionarilor minoritari. Ford nu vrea sa se incurce cu actionari de rangul doi, carora, potrivit regulilor de guvernanta corporativa, ar trebui sa le dea din cand in cand raportul in legatura cu ce face si ce drege. Si, ca atare,
a impus statului roman ca acesta sa ofere actionarilor minoritari ai uzinei, detinatori ai 28% din actiuni, participatii in alte portofolii de stat si apoi statul sa le vanda catre Ford - atentie mare! - la pretul per actiune la care au fost cumparate acum de acesta cele 72% din actiuni. Va fi delir! Si-asa, pe cat era de falimentara uzina de la Craiova, cursul actiunilor ei in bursa era totusi de cateva ori mai mare decat pretul la care a cumparat Ford de la statul roman, actionarul majoritar. Este de presupus ca actionarii minoritari nu se vor lasa in cadrul negocierilor ce vor urma si isi vor vinde scump pielea pentru a permite statului roman sa-si indeplinieasca incredibila obligatie pe are acesta si-a asumat-o. Este foarte probabil ca pentru diferenta in plus pe care va fi nevoit s-o achite actionarilor minoritari pe numai 28% din actiuni, statul roman sa cheltuiasca mai mult decat cele 57 milioane euro luate de la Ford pe 72% din actiuni! Probabil aceasta si este semnificatia celor 57 de milioane de euro. Restul - adica uzina ca atare - a fost pe gratis!