Desi, in istoria tarii, meseriile de intelectuali cu statut precizat sunt de data relativ recenta, lipsa de educatie intelectuala a primilor conducatori comunisti este deseori prezentata ca sursa a raului Romaniei. Conducatori de mari popoare fusesera insa multi oameni fara carte, ajutoare ale capeteniilor analfabete care-au  dat nume si consistenta epocii lor fiind scribi anonimi, cronicari ori "gramatici". Dar Lenin, creatorul partidului "revolutionarilor de profesie", il voise alcatuit din intelectuali meniti sa insufle "constiinta de clasa" muncitorilor. In prima etapa a statului bolsevic, conducatorii care guvernasera in numele "dictaturii proletariatului" sunt oameni cu scoala. Fosti studenti - cei mai multi exmatriculati pentru activitate politica inainte de a-si sfarsi studiile - , avusesera ca principale preocupari lectura, redactarea de articole si documente de partid si tinerea discursurilor. Ca hobby practicau jocul de sah - "sportul mintii" - exersat in exilul din satele siberiene si in inchisori.   Sub carma lui Stalin se ridica o noua generatie de lideri politici, proveniti din "revolutionarii de teren" care se distinsesera in campaniile razboiului civil si ale colectivizarii. Recrutati pe baza aptitudinilor de executanti si organizatori zelosi, cu "dosar sanatos", mina convingatoare si cursivitate in stilul "limbii de lemn", scolile absolvite n-aveau importanta. Cand lozinca lui Lenin "Invatati, invatati, invatati!" incepuse sa dea roade, s-au grabit si conducatorii sa colectioneze diplome. Dupa spusele fostului prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, Ceausescu ii atrasese simpatia si pretuirea cand venise la el sa se planga ca Gheorghiu-Dej nu-i da ragazul dorit sa se ocupe de invatatura. Comentandu-i relatarea, fostul sef de cabinet al lui Gheorghiu-   Dej plaseaza radacinile intamplarii intr-o hotarare adoptata la inceputul deceniului al saptelea, care stipula ca doar oamenii sub 40 de ani pot urma cursurile invatamantului superior. Ceilalti nu mai meritau "investitia statului", nerambursabila pana la pensie. Pentru "cadrele CC" se aprobasera insa fonduri pentru profesorii adusi la "locul de munca" al studentilor patru zile din saptamana, cate patru ore pe zi. Asa si-a luat diploma de inginer si seful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, muncitor la Grivita cand intrase in anticamera primului om al tarii. La cei cu functii si mai inalte, universitarii veneau sa-i mediteze acasa. Dupa cum observase Suzana Andreias, menajera sotilor Ceausescu, profesorii "stateau" doua-trei ceasuri, dupa cum fixau "studentii" programul. Cine si cum ii platea nu stie, dar, sigur trecuta la capitolul "munci obstesti", truda universitarilor va fi fost rasplatita in servicii si relatii mai pretioase decat banii acelor vremi. Nicolae "invata politica", Lenuta, chimie si aveau, ca orice scolar, carti si caiete in invelitori albastre de hartie, cu etichete. Cum facusera si alti "tovarasi conducatori", din patru clase sarisera direct in facultate, desi, dupa spusele aceleiasi menajere, mai tipicara Lenuta facuse rost si de o diploma de liceu. Tinerii "promitatori" fusesera insa trimisi la Moscova in primii ani dupa luarea puterii. Printre primii, fetele lui Dej care, exmatriculate ca "fiice de comunist" din gimnaziu, absolvisera scoala evreiasca din Galati. Tanti, fiica mai mare, face studii ingineresti si e numita imediat la catedra in Politehnica din Bucuresti. Alintata Lica refuza sa se supuna insa rigorilor invatamantului economic, detesta frigul moscovit si sobrietatea caminului studentesc, astfel ca, spre supararea tatalui ei, "fuge acasa".    Dupa nationalizarea proprietatilor private, pentru cetateanul roman, facultatea e marca apartenentei la elita. Iar pentru fiii protejatilor regimului se gaseau solutii de a intoarce regulamentele examenelor si cifrele de plan ale invatamantului superior in favoarea lor. "Intr-o zi - povesteste fostul sef de cabinet al lui Dej - , avocatul valcean Nache Simionescu (implicat in evadarea din lagarul de la Tg. Jiu) a venit sa anunte ca-si depune carnetul de partid pe motiv ca «nu-l ajuta cu nimic». Fiul sau «reusise fara loc» (cum se spunea distins in epoca) la stiinte economice. Adica linia admisilor era cu 19 insi deasupra baiatului". "Cum stiam ca Gheorghiu-Dej mai salvase asemenea situatii", povesteste Sfetcu, i-a prezentat cazul. Chemat de Dej, Gaston Marin, presedintele CSP, a "suplimentat prin plan de stat" locurile admisilor la ASE cu inca 20, a intocmit act normativ, iar tatalui i s-a comunicat bucuria. "O bucurie - a comentat Dej - de care vor beneficia inca 19 tineri  care se vor trezi studenti fara sa stie cui datoreaza admiterea in facultate". Schimbase adica si  "planul" si "legea" pentru "bucuria" protejatului sau.   "Imi amintesc cazul lui Stelian Moraru, presedintele Confederatiei Generale a Muncii, om trecut bine de 50 de ani si care de trei ani se mentinea student in anul intai la Institutul Politehnic. «Pana cand Stelian Moraru va termina facultatea, va trebui sa iasa la pensie, a comentat Gheorghiu-Dej. De ce sa se zbuciume atat? La cei in varsta, nu vad la ce trebuie diploma. Poate ca s-o aiba la inmormantare, sa vada lumea ca ingroapa un inginer. Ia sa ne vedem de treaba!»" Paul Sfetcu, 2000