Facultatea de Idei si Sentimente

Ieri a inceput admiterea la Facultatea de Sentimente. De fapt, se cheama Facultatea de Idei si Sentimente, dar fiindca Sectia Idei are locuri putine, iar fetele se inscriu cate treizeci pe loc la Sentimente, toata lumea ii spune Facultatea de Sentimente. Cum era e asteptat, subiectul la scris a fost Iubirea. Si era de asteptat deoarece subiectul de anul trecut a fost Ura. Profesorii de la Sentimente nu prea au idei, iar cei de la Idei sunt foate rezervati cand studentii fac caz de sentimentele lor. E posibil ca anul acesta sa reusesc si eu la admitere, pentru ca fetele vor scrie numai despre dragostea cu baietii, pe cand noi, baietii, vom trata subiectul exact ca-n manual, sistematic, incepand cu dragostea de patrie si neam si continuand cu iubirea pentru conducatorii tarii, pentru organele alese democratic etc.


Sunt sigur c-am scris tot ce trebuia, cu exceptia paragrafului despre iubirea de neam. La varsta mea, la douazeci de ani, ma gandesc tot timpul la femei. Si cum in amfiteatru eram doar sapte baieti si o suta saptezeci de fete, am scris despre iubirea de neam cu ochii pe tatele fetei din dreapta mea. E posibil sa mi se scada un punct si pentru paragraful in care am spus ca toata lumea foloseste cuvantul iubire ca pe un cos de gunoi in care arunci orice. Maine voi da oralul, unde sunt bine pregatit. Totul e sa nu-mi pice unul din biletele alea tampite despre patriotism sau dorul de casa. Si nu fiindca n-as sti ce sa spun, dar se dau note si la sinceritate, iar eu am o fata de om care nu minte. Pot sa turui ore intregi despre patriotism, dar ce folos, daca pe chip se vede c-o fac in sila. Un student din anul trei m-a invatat sa ma gandesc la femei goale, indiferent ce-mi pica pe bilet, fiindca o sa-mi staluceasca ochii, iar bosorogii din comisie or sa creada asta drept sinceritate. I-am spus fetei cu sanii mari, care avea sa intre dupa mine la oral, ca o sa ma uit la decolteul ei in timp ce o sa vorbesc despre respectul fata de Parlament. Asta, dac-o fi sa trag un bilet referitor la sentimentele politice si civice ori ceva asemanator. Mi-a promis c-o sa ma ajute, in sensul ca o sa traga nitel de rochie in jos, sa i se vada jumatate de sfarc. Nu numai c-o sa-ti luceasca ochii, m-a asigurat ea, dar si bosorogii or sa stea cu ochii beliti si nici n-o sa fie atenti la ce spui. De proba practica la Toleranta si Iertare nu mi-e frica. Mai ales ca ii avantajeaza pe baieti. O sa ni se arate niste fotografii de ministri, ca sa spunem ce simtim privindu-le. Desi dau admitere la Sectia Sentimente, cred c-o sa am totusi si o idee. Sentimentele nu fac doi bani daca nu poti sa probezi ca le ai. Ideea mea e ca trebuie sa dovedesc ce simt cand ii vad pe ministrul impozitelor sau pe acela al inundatiilor. De indata ce le vad mutrele, nu ma reped sa rup fotografia, ci ii trag un picior in fund cui se nimereste pe aproape. La Facultatea de Sentimente, un picior in fund e un recurs psihosomatic la memoria afectiva. Stiinta, ce mama dracului!!

---

Despre autor: