Vineri, Cotidianul se va distribui impreuna cu un CD continind o selectie din muzica lui Joseph Haydn, din Colectia SIMFONICA, si cu o brosura despre compozitor.

Urmatorul titlu din Colectia SIMFONICA pe care Cotidianul il aduce cititorilor vineri, 21 septembrie, la doar 7,9 lei, contine Simfonia nr. 101 in re major, „Ceasornicul", si Simfonia nr. 103 in mi bemol major, „Mit dem Paukenwirbel", de Joseph Haydn, alaturi de o brosura despre biografia si opera muzicianului. Inregistrarile dateaza din noiembrie 1994 si au fost realizate la C.T.S. Studios din Londra, sub bagheta lui Jane Glover.

Pina la ora actuala, sint recunoscute drept autentice 104 simfonii ale lui Haydn, iar sistemul lor de numerotare urmeaza catalogul tematic al lui Anthony van Hoboken. Acest tip de compozitii isi atrage denumiri stranii la Haydn: variaza de la „Filosoful" la „Directorul scolii" pina la „Puiul" si „Ursul" sau isi capata titlul de la instrumentul principal. „Ceasornicul" a fost compus intre 1793 si 1794, iar „Mit dem Paukenwirbel", in 1795. Se intimpla frecvent in manuale ca Haydn sa fie tratat drept „parintele simfoniei", creatorul formei clasice a acesteia si drept inventatorul cvartetului de coarde. Din punct de vedere istoric, aceasta afirmatie este dificil de sustinut. Forma simfonica o datoram lui Stamitz si celorlalti membri ai Scolii de la Mannheim, iar cvartetul de coarde este si mai vechi. In plus, muzica lui Haydn nu trebuie limitata la noutatea ei formala. Grandoarea ei se vede in varietatea starilor de spirit, in calitatea variatiunilor si in contrastele dintre miscarile unei simfonii. Cvartetele de coarde sint, in conceptia lui Haydn, modele reduse ale simfoniilor. Ambele se inscriu in cadrul formei sonatei, cu cele trei miscari contrastante ale sale - allegro, andante, allegro - cu un menuet intercalindu-se intre ultimele doua. Spiritul inventiv al lui Haydn il ridica deasupra contemporanilor sai si face din muzica sa un model de compozitie clasica. S-a avansat si o teorie conform careia temele lui Haydn ar proveni din melodii traditionale de origine croata, pe care muzicianul le-ar fi auzit in copilarie, dar deocamdata nu s-au gasit dovezi care sa confirme ipoteza.

Compozitorul a jucat un rol crucial in istoria muzicii in ceea ce priveste evolutia armoniei functionale prin adoptarea scrierii in patru miscari drept principiu fundamental de compozitie, in special la cvartetele de coarde. Mai mult, aceasta practica a exercitat o influenta profunda asupra modului in care se preda teoria muzicala.