Anacronismul sefiei de tip dictatorial

Interviul dat de Adrian Nastase Rompres nu e o interventie oarecare, ci o radiografie lucida a starii de lucruri actuale din PSD. Punctul de plecare al radiografiei il reprezinta doua momente extrem de semnificative pentru situatia PSD din ultimul timp: Referendumul si Motiunea de cenzura.

Despre referendum am mai scris ca in multe zone PSD-iste, electoratul PSD
n-a fost mobilizat la vot. Liderii locali au fost lasati sa decida de capul lor. In unele cazuri, ei au fost sfatuiti chiar sa nu se osteneasca prea tare cu mobilizarea activului si a electoratului.

Dupa Referendum, conducerea PSD n-a realizat o analiza temeinica a slabei prezente la vot chiar a electoratului PSD. Ar fi fost absolut necesar. Pentru ca ea ar fi trebuit sa aleaga dintre mai multe posibile explicatii:

1) Decizia de suspendare a lui Traian Basescu a fost luata la nivel central fara consultarea intregului partid.

2) In multe zone ale tarii liderii locali au cazut la pace cu Traian Basescu si PD.

3) A fost o boicotare a actualei conduceri de catre o parte a partidului.

Al doilea moment - depunerea Motiunii de cenzura - il repeta in linii mari pe cel al Referendumului. Atat depunerea Motiunii, cat si trecerea prin Parlament presupun, in chip necesar, unitatea intregului partid. Nu numai pentru ca parlamentarii PSD trebuie sa voteze Motiunea, dar si pentru ca eventuala trecere a acesteia va crea o situatie careia trebuie sa-i raspunda, ca si la Referendum, intregul partid. Daca se pune problema venirii PSD la guvernare, intregul partid trebuie sa fie de acord cu asta. Daca se declanseaza alegeri anticipate, cei care vor duce greul vor fi, ca si la Referendum, liderii locali.

Motiunea n-a fost depusa. Dar, ca si in cazul Referendumului, se vede clar ca ea nu intruneste acordul intregului partid. Pornind de la aceste doua momente, Adrian Nastase nu se aventureaza
intr-o concluzie de doi bani, gen conducerea s-a rupt de popor.

El cauta explicatia intr-o situatie mult mai profunda din PSD decat cea a unei batalii pentru putere. "Am spus de multe ori: unul dintre motivele centrale ale succesului PSD a fost mereu solidaritatea. Pe care am pierdut-o in ultimii ani (...) In acest moment este clar ca in PSD nu functioneaza o varianta unica. Evolutia din ultimii ani a permis desfacerea acestei vointe unice in mai multe vointe de grup. Toate sunt legitime. Si toate merita sa fie reprezentate la varf, cel putin pana la momentul cand ele se vor reuni intr-o directie comuna."

Existenta mai multor centre de putere in PSD, dar si lipsa de unitate sunt lucruri care au fost sesizate de adversarii PSD din politica si din presa.

Sesizate si transformate in ghioage administrate PSD.


Adrian Nastase nu denunta aceasta realitate drept una nociva si care ar trebui inlaturata. El e suficient de inteligent ca sa inteleaga ca asa-zisa vointa unica nu era rezultatul unei acceptari democratice a liderilor locali, ci supunerea acestora fata de aceasta vointa unica. Personalitatile PSD, grupurile de putere din partid au ascultat de vointa unica reprezentata de Ion Iliescu mai intai si de Adrian Nastase mai apoi, pentru ca acesti doi lideri le dadeau sentimentul ca partidul nu va avea decat de castigat din supunerea absoluta. Ii incredinta de asta faptul ca, doar ascultandu-i pe Ion Iliescu si pe Adrian Nastase, PSD a castigat trei alegeri in 17 ani.


Congresul din aprilie 2005 a fost semnalul ca PSD nu mai considera aceasta formula viabila.

S-a renuntat atunci la vointa unica in favoarea conducerii colective. Mircea Geoana a fost ales presedinte nu pentru a fi un nou Ion Iliescu sau un nou Adrian Nastase, ci pentru a fi un coleg. Treptat-treptat, Mircea Geoana a uitat acest mandat. S-a straduit sa-i imite pe Ion Iliescu si Adrian Nastase in conducerea partidului. PSD nu s-a supus insa acestei vointe unice. Si nu numai pentru ca nu de asta fusese Mircea Geoana ales, ci pentru ca Mircea Geoana nu i-a dat sentimentul ca partidul va castiga ceva.
Ba mai mult, caderea PSD in sondaje arata clar ca ipostaza de dictator nu numai ca e ridicola pentru Mircea Geoana, dar si ca e contraproductiva pentru partid. Sub acest semn propune Adrian Nastase o conducere colectiva. Sau cel putin asa am priceput din interviu, deoarece o conducere colectiva ca treapta de trecere la dictatura lui Adrian Nastase e imposibila.

Reusita experientei PNL - un partid ce nu lasa impresia unui Calin Popoescu Tariceau altfel decat coleg cu ceilalti lideri - ne arata ca formula dictatoriala a ajuns sa nu mai fie valabila nu numai in societate, dar si in interiorul partidelor.

Din acest punct de vedere, Partidul Democrat, supus absolut hachitelor Jupanului de la Cotroceni, e un splendid anacronism.

---

Despre autor: