Romul bun si romul hot

Milano, Italia
Dupa incendiul de la Livorno, unde patru copii romi au murit arsi intr-o baraca improvizata, tot mai multe voci de la Bruxelles au criticat autoritatile italiene pentru felul in care trateaza problema tiganilor de pe teritoriul tarii lor. Zilele acestea, italienii apleaca urechea spre Romania pentru a incerca
sa rezolve problema romilor care au ocupat Italia.

Marian Stan e un rom in Italia. Nu a aparut niciodata in ziarele din Cizma, pentru ca el e un tigan care nu fura, nu da in cap, nu cerseste, nu-si vinde copii, nu-si duce nevasta la produs, nu taie cu toporul cablurile electrice pentru a le da la kila€™ si nici nu fuge cu pietrele funerare in spate, noaptea, prin cimitir. Un anonim. Marian este unul dintre romii cu care Romaniei nu ii este rusine in Europa.


MUNCA CINSTITA. Visul italian al barbatului de 34 de ani din Blaj a inceput in urma cu sapte ani. A pornit pe strada in Milano, spanzurat de o pancarta pe care nu scria ca are "doija€™pe" copii flamanzi acasa, ci ca vrea un loc de munca. Asa s-a intamplat sa intalneasca doi italieni care sa-l ia de pe drum si sa-i dea de munca in constructii. "Niste baieti de nota 200. Daca nu erau ei, cred ca si acum eram pe drumuri", zice Marian Stan, pe care il intalnim in singurul campus din Milano, special amenajat de primarie pentru romi. Are trei copii, doi dintre ei, care au implinit varsta scolarizarii, merg zilnic la scoala. Fata cea mare, Larisa, e in clasa a saptea si ii place istoria, chiar daca aici nu o invata pe cea a Romaniei, ci pe a unei tari straine. "Vreau sa ma fac cantareata, dar nu stiu daca am voce. In primul an de scoala colegii ma ocoleau, ca eram din Romania. Cand am ajuns in Italia am inceput sa plang: «Tati, de ce m-ai mintit ca o sa invat repede italiana?»", isi aminteste fetita cu vocea domoala, clipind timid din genele lungi. Marian recunoaste ca in tara nu si-ar fi permis sa isi tina copiii la scoala si viitorul lor ar fi fost sumbru.


In tabara unde sta Marian Stan mai locuiesc 800 de romi. Toti au acte in regula si, dupa aproximarile neoficiale, cam 80% isi castiga cinstit existenta. "Nu pot sa zic ce fac aici, daa€™ intrebati-ma altceva", ne zice senin un tanar din tabara. Sta si se uita la zece tigani asezati roata la barbut. Unul dintre ei intepeneste cu pumnul de bani cat o tufa. "Nu filmati, manca-v-as!", striga hotarat, incapabil sa poata ascunde repede euroii care nu i-ar incapea in patru buzunare. In iarna, cateva rulote din tabara nomazilor au luat foc. Din acel moment autoritatile italiene au luat masuri: toti romii fara acte si fara copii sub 14 ani au fost scosi in strada. Din 1.800 cati se ingramadeau inainte, a mai ramas acum o treime. In centrul de campare nu mai ai acum nici mama, nici tata. "Nu ai voie sa aduci pe nimeni in incinta. Numai saptamana trecuta au fost date afara patru rulote. Uite, pe femeia asta cu bebelus au scos-o in strada pentru ca au prins-o ca si-a adus in rulota soacra", povesteste un soi de lider al romilor din campus si arata o femeie roma cu un copil de cateva luni in brate.


Pe una din treptele Catedralei din Livorno, o tiganca care abia isi ascunde suta si jumatate de kilograme sub fusta larga, inflorata, sta intinsa ca in pat, cu o mana dusa dupa ceafa, sa-i fie mai comod. A cersit toata dimineata cu copilul mucos din carucior, dar acum e in pauza. "Hauleu, domnisorule, daa€™ crezi ca noi nu am vrea sa muncim? Daa€™ nu avem acte." "Ce ati facut ca sa obtineti acte?" "Daa€™ ce sa facem, manca-t-as gura ta?", se intreaba femeia, culcusindu-se mai bine pe marmura scarii. Tot in centrul orasului Livorno, un tanar rom, curat imbracat, cu ochelarii de soare pe varful nasului, iti arunca un ranjet ironic cand il intrebi cu ce se ocupa. Din ce spune el, ai zice ca Italia e raiul hotilor. "In Romania, daca furi o gaina, iti da doi ani de puscarie. Aici nu iti face nimic. Daca furi mancare, nu au ce sa-ti faca."


SADOVEANU SI-A LUAT SOGGIORNO. De doua saptamani, intr-un parc din Milano unde italienii obisnuiesc sa-si plimbe iubitele, aproape 100 de romi si-au mutat tabara pe spatiul verde. Au fost dati afara dintr-un campus improvizat si s-au vazut sub cerul liber.

"De ce v-au alungat?" "Haaaa. Nu le-a placut oamenilor prezenta noastra. A fost presiunea publicului care a impins problema spre prefectura. Noi stateam acolo aproape legal", incearca sa dea o explicatie unul dintre cei intinsi pe paturi, pe iarba. Noaptea dorm in sediile a doua asociatii umanitare care le-au dat un termen-limita de o saptamana sa-si caute alte locuri de cazare. Iar ziua stau cu zecile, imprastiati printre bancile parcului din sud-estul orasului Milano. "Cea mai frumoasa casa a noastra este aicia, sub pomi", zice unul muscand dintr-o pulpa de pui fripta. Langa el, un acordeon si un mustacios muzicant. E din Tandarei, si din cei 30 de euro pe care ii strange pe zi, trimite cea mai mare parte in tara, prin "vistarn iunion", sa-si hraneasca cele patru odrasle. In tara nu canta pe strada. "Mi-era rusine. Dar aicia oamenii nu ma cunosc si nici eu nu ii cunosc." A invatat repede smecheriile pentru a-i cuceri pe trecatori. "Le bag valsuri din astea da€™ale lor, ca daca o dau pe muzica tiganeasca nu te baga in seama."


Printre cei 40 de romi imprastiati prin parc trece un italian cu doi caini. Spune ca nu are nimic cu tiganii care si-au mutat tabara pe timpul zilei: "Daca e normal ca au ajuns aici? Dar ce mai este normal in ziua de astazi? Pentru un moment nu m-am simtit deranjat cu nimic". Nici Sadoveanu pare ca nu l-a deranjat cu nimic. Ionel Sadoveanu, un baiat din Gorj, care tocmai sade intr-o rana in parc, "uite-aici la curte", si-a luat soggiorno si sustine ca munceste corect in Milano. Pune ochii pe aparatul nostru de fotografiat. "Cat costa un aparat din asta?" "Cam 4.000 de euro." "Daca iti aduc unul din asta, cat dai pe el? Am vreo doua pe acasa."

---

Despre autor: