Vineri, pe piata valutara, leul a incheiat o saptamana ce nu i-a fost tocmai favorabila. Se adevereste ce-au prezis Casandrele, ca moneda noastra va avea un sfarsit de an negru? O judecata sanatoasa - si serioasa - nu admite verdicte pe baza analizei unei singure saptamani, si nici macar pe baza analizei unei singure luni. E nevoie sa fie judecate serii lungi de fapte si de cifre.

Sa vedem totusi ce s-a intamplat saptamana trecuta. Voi nota ca, in toata zona noastra, pe pietele valutare vecine, monedele locale s-au depreciat vineri.

Aici ar putea veni replica: "Asa este! Dar in timp ce deprecierile monedelor locale au atins cote relativ mici, de 0,23 la suta in Polonia, 0,33 in Ungaria, 0,19 in Slovacia si 0,18 in Turcia, caderea leului a fost de 1,1". Poate fi insa relevanta o singura zi? Fireste ca nu. Pentru ca si celelalte monede au suferit deprecieri drastice, numai ca in alte zile: in Ungaria - 1,14% pe 7 septembrie; in Turcia - 1,49% tot pe 7 septembrie; in Slovacia - din zece zile bancare, moneda s-a depreciat in sapte zile; in Polonia, in ultimele zece zile, scorul a fost egal: cinci la cinci. Daca extindem insa analiza la scara intregului an, vom constata ca, in vreme ce in tarile din zona monedele locale au suferit numeroase deprecieri de peste 1 la suta pe zi, ajungand pana la 2 sau aproape de 3 la suta, leul a avut caderi nesemnificative si cresteri relevante. Era de asteptat, asadar, sa urmeze o perioada de inevitabile corectii.


Respectivele corectii, anticipate de altfel, au starnit intrebari emotionale in cercurile unor analisti: "A intervenit Banca Nationala?" Sau: "Va interveni in zilele urmatoare?" Banca Centrala nu i-a ajutat sa naruie dilema. Repetand poate plictisitor: "Nu comentam interventiile de pe piata valutara". Nu din secretomanie. Motivul e altul: pentru a nu influenta piata; sau, mai exact, pentru a n-o deruta". Adevarul este ca nici o banca centrala nu-si comenteaza interventiile pe piata valutara. Si pentru ca tot am invocat insistenta cu care BNR repeta anumite precizari, voi reaminti ca intrebari adresate acum cateva luni Bancii Canadei - daca a intervenit ori nu - mai asteapta si acum raspunsul. Revenind la interventiile BNR, voi nota ca ele n-au aproape niciodata o tinta de curs. Tintele sunt altele. Intai si intai, BNR intervine ca sa adune rezerva. Fiindca rezerva e principalul criteriu al credibilitatii unei economii. Mai ales in conditiile tarii noastre, unde importurile devanseaza puternic exporturile si induc riscuri in balanta platilor externe, in orice moment rezerva trebuie sa egaleze 4-6 luni de importuri. Mai degraba sase luni, pentru a evita riscul oricaror derapaje. Apoi, de vreme ce rezerva este dependenta, intr-o anumita masura, de fluctuatiile pasivelor valutare din bancile comerciale, este intelept ca BNR sa-si asigure o cantitate adecvata de valuta. In sfarsit, mai e si nevoia ca in orice moment sa existe solutii optime pentru problemele ce ar putea sa apara in conditiile cresterii datoriei externe pe termen scurt, scadente in cursul unui an. Daca leul a devenit convertibil, atunci sa fie cu adevarat convertibil; asa ca oricine, in orice clipa, are nevoie sa schimbe lei pe valuta trebuie sa gaseasca valuta solicitata.
Si o va gasi intr-adevar numai daca rezerva BNR este indestulatoare. Nu intamplator, unele banci centrale chiar asa se numesc: banci de rezerve.


Leul nu este in fata pericolului unei caderi drastice. Cat priveste insa emotia creata de interventiile sau neinterventiile Bancii Nationale, important este tocmai faptul ca poate sa intervina. Oricand. Ar mai fi de notat ca toate bancile centrale din lume, din America si pana in Japonia, intervin pe piata valutara. Si intervin fie pentru a-si face acumulari de rezerve valutare, fie pentru ca de multe ori jocul cerere-oferta este supus unor presiuni
conjuncturale.


Rezerva BNR a fost agonisita printr-o politica rationala. Banca Nationala a acumulat continuu valuta, ajungand la cifre record, tocmai prin interventii periodice; frecvente pana in noiembrie 2004, rare de atunci incoace, dar posibile in orice clipa. Suntem azi in situatia de a avea un stoc de valuta care sa-i asigure economiei o credibilitate in crestere. A-i adauga acestei rezerve noi cantitati de valuta e un lucru obisnuit. La noi exista insa aceasta meteahna, ca lucrurile obisnuite sa fie judecate cu argumente neobisnuite. Legea ii da dreptul Bancii Nationale sa intervina pe piata valutara, mai mult,
sa-si aleaga momentul in care s-o faca fara sa sune goarna. Desigur, poate interveni inclusiv ca sa pastreze stabilitatea pietei valutare si important este ca: 1 - are capacitatea sa intervina; 2 - de fiecare data a facut-o bine; 3 - in anii din urma, Banca Nationala a dovedit ca poate sa obtina, in aceste interventii, cu bani putini efecte mari.


Si inca un detaliu semnificativ: au aparut zvonuri ca investitorii straini isi retrag capitalul. Dar pe orice piata, indeosebi pe cele de bani, investitia de portofoliu vine si pleaca. Banii care intra in investitiile de portofoliu sunt din fonduri care alearga de pe un continent pe altul, de la un capat al planetei la altul. Asa alearga acesti bani. Sigur, important este ca piata romaneasca sa fie tare si sa reuseasca sa mentina, prin atractivitate, banii care vin.  Nimeni nu poate sa-i mentina insa pe toti. Si-n America, si-n Japonia, banii nu doar intra; ei si fug. Asa-i capitalul, ratacitor. Si aici trebuie consemnat un fapt pozitiv: piata romaneasca este capabila, in clipa in care capitalul pleaca, sa garanteze schimbul valutar. Investitorii vin aici cu dolari sau cu euro, ii schimba in lei, fac investitii de portofoliu in piata romaneasca, iar cand ei cred ca este cazul sa se retraga iau leii, ii schimba in valuta si pleaca in alta parte. Pe piata romaneasca nu exista nici un fel de bariere in calea acestei miscari. Iar rezerva internationala a BNR este in acest sens o garantie. Pentru ca daca n-ar exista aceasta capacitate de schimb, investitorii n-ar veni. Faptul ca vin, ca pleaca si ca pot sa plece, pentru ca li se asigura schimbul de lei pe dolari, pe euro sau pe alte valute, este o nota buna pentru piata romaneasca, un semnal pozitiv pentru investitorii straini. Cat priveste insa pretul leului, in raport cu euro si cu alte valute-suveran este verdictul pietei. Repet: banca centrala nu are o tinta de curs valutar. Are doar tinta de inflatie.