PUNCTUL PE EI
Scriu duminica la pranz, inaintea finalului de etapa. Nu stiu, asadar, care au fost rezultatele ultimelor trei meciuri ale etapei. Nu stiu nici cine va fi iesit cu orgoliul nesifonat din prima tarie a campionatului. Stiu insa ca nu am gresit atunci cand am fortat cuvantul pentru a descrie mizeria din fotbal. Ba, dimpotriva, ajung tot mai mult la concluzia ca, oricat am ingrosa noi tusa, nu putem egala realitatea. Scatofagii din liga lui Mitica supraliciteaza fara efort. Haznaua campionatului are regim de club exclusivist in care clipocesc cu vigoare nebuna doar fecalistii de ceafa groasa. Spunea cineva odata ca intrebarea la moda prin cafenelele din zona Dorobantilor, loc bun de intalnire a saraciei din buzunare cu saracia din cap, ar fi: ti-ai mai tras vreo aroganta? Zona "dorobantilor" din fotbal are o geografie in continua expansiune, o geografie in care arogantii zidesc mitocanii. Domnul Marian Iancu (nu-l numesc nici individ si nici coleg de sant cu Mihai Stoica!) si-a facut numarul inaintea meciului dintre Timisoara si Vaslui. A incercat sa puna presiune pe adversar si arbitri spunand ca "toate echipele se vaita de arbitraj cand joaca impotriva lor. Vasluiul este noua Dinamo Victoria". De aceasta data patronul Timisoarei n-a mai jucat la perete. A avut nesansa ca la primire sa-l gaseasca pe Adrian Porumboiu. Fost arbitru care, in perioada de auto a lui Marian Iancu, si-a construit imaginea incoruptibilului, iar returul a fost devastator: "Cine spune asemenea lucruri inseamna ca are in cap rahat in loc de creier, si daca lui ii pute, nu trebuie sa-l mirosim si noi. Ma intreb de unde apar excrementele si bubosii astia care arunca cu mizerii. Sa-i plesneasca burdihanul de rusine!". Credeti ca mai este cazul sa insiropam noi savarina amicalului Iancu - Porumboiu? Eu spun ca nu. Nici macar nu ma gandesc sa le arunc prosopul. Sunt majori, sunt vaccinati, iar daca se va lasa cu pierderi, vom numara cu satisfactie unul mai putin. Retin totusi o observatie trista. Rabufnirile umorale impuiaza nefast in credulitatea unor tineri fotbalisti. De aceasta data cel care a fost virusat de comportamentul patronului se numeste Torje. El declara dupa meci: "Pentru noi a fost presiune, pentru ca domnul Iancu isi dorea victoria. Este important ca am reusit sa castigam si sa il multumim". Torje nu este obiect de inventar la Timisoara. Nu este stiloul de colectie si intrebuintare minima din birourile patronale. Marele talent al lui Torje are nevoie doar de scoala buna si libertatea de a-si trece in cont propriu reusitele. Domnul Iancu se poate declara multumit si numai cu faptul ca in trecerea sa prin fotbal l-a cunoscut pe Torje.