Intunecate, reci si pline de umezeala. De jumatate de an, 11 gari din judetul Hunedoara stau in bezna, iar conditiile de munca pentru angajati sunt ca in mina. Lumanarile si bateriile de masina sunt singurele surse de iluminat peronul si cladirile garilor, pentru ca CFR-ul nu poate plati Enel o datorie de 3.380 RON.


Impiegatii si calatorii care trec prin Valea Jiului au inceput sa se roage ca noptile sa fie instelate si cu luna pentru a nu mai bajbai prin haltele lasate fara curent electric. Intr-o noapte ca pacura, un impiegat a avut nenorocul sa cada intr-un canal descoperit chiar langa peronul din Lupeni, pentru ca gara din oras arata din luna mai a acestui an ca un mamut orb. Iar calatorii de ocazie si navetistii au de luptat in fiecare seara cu haitele de caini ce-si revendica cladirea parasita ce a purtat odata numele de gara.


AU REDESCOPERIT FOCUL. "Mai vino iar in gara noastra mica" a devenit o ironie pentru oamenii din Valea Jiului care au drum prin una din garile fara curent electric. Doar cu GPS-ul sau cu ajutorul localnicilor ai sanse sa dai de garile din Lupeni, Vulcan sau Petrosani. Singurele lumini pe care le vede peronul din aceste localitati si din alte inca opt din Hunedoara sunt cele de la locomotiv, atunci cand intra un tren in statie. Din cladirile parasite si devastate palpaie slab la cate o fereastra o lumina galbena. Impiegatii de serviciu si magazinerii stau la lumina lumanarii. Cei care locuiesc aproape de gara cara zilnic o baterie de masina incarcata pentru a avea un bec la care sa scrie actele, iar cei de la casele de bilete n-au incotro si muncesc doar in tura de zi-lumina.


SEZONUL BEZNEI. Oraselului Lupeni, Dumnezeu i-a dat doua gari: una in centru si una unde se termina blocurile, pe un camp: Lupeni si Lupeni-Halta.La gara din centru, pe partea dinspre strada, e lumina din belsug - acolo e un bar in care navetistii se incalzesc cu o cafea sau cu o bautura. Cum treci prin gang si ajungi in fata garii, pe peron, se face intuneric. Casele de bilete sunt parasite, nu se vede o luminita nicaieri. "Vine o doamna doar o data pe zi sa vanda bilete la casa, pe la ora doua", ne explica amabil un navetist. Dar sa nu ne facem probleme, ca aceia care nu apuca sa-si ia bilete atunci pot cumpara fara probleme de la "nas". Printre cei cativa calatori de seara parerile sunt impartite cu privire la data de la care nu mai e curent in gara. O doamna ne asigura ca de cel putin 2-3 ani gara sta in bezna. Navetistul o contrazice si spune ca doar pe vremea lui Ceausescu era curent in gara si oamenii puteau astepta trenurile in sala de asteptare incalzita si luminata. Nu e de mirare ca parerile sunt impartite. Din 2000 incoace, Enel a umblat la intrerupator aproape in fiecare an cateva luni bune din cauza datoriilor acumulate de CFR. Numai anul trecut sezonul beznei a durat din luna mai pana in luna septembrie la Lupeni.


ROMANTICI. In a doua gara a orasului minier ajungi dupa multe incercari si nedumeriri. Cum sa fie cladirea aceea uriasa, cu geamurile sparte, cu holurile parasite si fara un fir de lumina, la capatul unui drum namolos, o gara? Intram cu teama in cladirea desprinsa din filmele de razboi, fara geamuri, cu afise electorale atarnand jupuite, cu anunturi cu termenul de valabilitate expirat de luni bune. Dupa ce trecem prin "filtrul" cainilor care au luat in stapanire peronul, dibuim o usa pe sub care palpaie o lumina slaba. Aici sta linistit impiegatul de serviciu, nea Loti, si scrie preocupat niste hartii la lumina a doua lumanari pe sfarsite, infipte intre butoane. Pentru ca noptile au inceput sa fie mai lungi si mai reci, intr-o soba de tabla arde focul. "Asa stam de 6 luni, la lumanare. Noi le cumparam, cine altcineva? Iar lemne de foc facem rost de la particulari, caci nu mai avem caldura", explica resemnat impiegatul, aratand spre caloriferele incremenite din spatele scaunului pe care sta. In gara rece si intunecata ca o mina nu a ajuns nici un zvon cu privire la termenul la care se va da drumul la curent. Oamenii spera sa se repete macar povestea de anul trecut, cand la Lupeni nu a fost curent patru luni, dar intr-un final, toamna, s-a facut lumina.


In camera de vizavi sta la lumina unui bec atarnat de o baterie de masina magazinera. Cu degetele chircite de frig, scrie niste cifre intr-un tabel. "Suntem niste romantici", spune ironic, in timp ce se indreapta spre un dulap din care scoate lumanari de diverse forme si marimi pentru a ne arata "proviziile" de fiecare noapte. Femeia poarta o bunda groasa ca sa faca fata celor cateva grade peste 0 si merge cu spatele teapan. "Mi-am nenorocit rinichii in frigul asta. Aici nu am soba sa ma incalzesc, bateria o incarca o colega care sta mai aproape de gara ca sa avem lumina. Mai alternam si cu lumanari cand se descarca", prezinta intreg ritualul unei ture de noapte, care dureaza de la 7 seara la 7 dimineata. La Gara Lupeni lucreaza 15 oameni, care se roaga sa pice cat mai rar in tura de noapte, timp in care cinci trenuri ajung sa opreasca in gara pustiita.


INCEPUTUL SFARSITULUI. Dezastrul a inceput aici o data cu disponibilizarile masive ale minerilor din Valea Jiului. Saracia i-a impins pe unii sa fure instalatia si sa o vanda bucata cu bucata la fier vechi. Numai langa statie sunt vreo patru centre de colectare a fierului vechi. "Daca cineva ar duce la un astfel de centru un vagon luat din gara, nu l-ar intreba nimeni de unde l-a luat, daca i-a crescut in gradina sau nu", spune un localnic. Cand nu a mai ramas nimic de furat din gara, hotii s-au orientat spre cuplele care leaga vagoanele. Cuplele costa in mod normal in jur de 600 de lei, la fier vechi ele nu valoreaza mai mult de 10 lei.


La Petrosani situatia e ceva mai buna decat la Lupeni. Cladirea garii este si ea inchisa si intunecata, dar Primaria a montat doi stalpi care lumineaza peronul. CFR Calatori nu a fost atat de afectat, pentru ca sala de asteptare si biletele au o cladire noua chiar langa vechea gara. In schimb, ca si la Lupeni, ca sa-ti dai seama in ce gara esti trebuie sa ai o lanterna sau sa intrebi pe cineva care cunoaste zona. In aceeasi situatie sunt si alte gari si halte din Hunedoara: Livezeni, Vulcan, Barbateni, Banita, Crivadia, Merisor, Pestera Bolii. Gara Orastie a fost reconectata de curand, iar Hunedoara si Brad sunt in curs de reconectare.


La Lupeni, angajatii CFR isi aduc aminte de vremurile bune ale garilor in care muncesc de zeci de ani: erau patru case de bilete, agentie de voiaj chiar, sala de aspteptare pentru mame cu copii. Acum nici macar un bilet nu mai poti cumpara din gara. Trenurile care treceau prin micul oras minier faceau legatura dintre Valea Jiului si Bucuresti, Timisoara sau Mangalia. "Unde sunt vremurile cand mergeau minerii cu trenul direct pe litoral?", se intreaba seful de gara din Lupeni, uimit si el cum in cativa ani s-a ales praful de locul lui de munca.
Datorii care sting luminaSituatia garilor fara curent electric a fost explicata de reprezentantii CFR ca fiind in curs de rezolvare. "S-au platit datoriile si penalitatile catre Enel. Daca nu e curent momentan in gara inseamna ca n-au intrat inca ordinele de plata. Situatia garilor in intuneric n-a durat mai mult de doua luni", a spus inginerul Ion Stoicescu, seful diviziei tehnice din cadrul Regionalei CFR Timisoara. De la Enel raspunsul a fost un pic altfel. "In ultima perioada, CFR a achitat o mare parte din sumele restante, astfel incat Gara Orastie e reconectata, iar Hunedoara si Brad in curs de reconectare. Celelalte gari vor avea curent dupa achitarea integrala a facturilor restante, a penalitatilor si garantiilor care se percep consumatorilor rau-platnici deconectati", a declarat directorul general Enel, Mario Coni. Conform Enel, CFR nu a dat nici un termen pana la care si-ar putea plati toate datoriile. CFR este cel mai mare debitor al Enel Energie, datoria fiind de 44 de milioane de euro la nivelul intregii tari - consum fara penalitati. Datoriile s-au acumulat din august 2004. In judetul Hunedoara datoria CFR este de 3.380 RON.