Pe la mijlocul secolului al XII-lea, un episcop danez propunea interzicerea arbaletei, mult mai letala decat arcul cu sageti. Autoritatile bisericesti ajunsesera la concluzia ca aceasta nu ar fi o arma destul de "cavalereasca" si propuneau utilizarea ei doar impotriva ostilor pagane.  Peste mai bine de 800 de ani, un fizician, ajuns in exil la Copenhaga, astepta schimbarea culorii unui semafor. Atunci i-a venit lui Leo Szilard ideea declansarii unei reactii in lant. A fost nevoie de ceva mai mult de un deceniu pana la explozia primei bombe atomice. Detaliu putin cunoscut, sintagma "bomba atomica" apare pentru prima oara in una dintre prozele SF ale lui H.G. Wells, si nu intr-o publicatie de stricta specialitate. In acelasi oras s-au intalnit in primavara lui 1933 cativa fizicieni celebri, printre ei Niels Bohr, Paul Dirac, Werner Heisenberg si Lise Meitner. Ei aveau sa sarbatoreasca zece ani de activitate a lui Bohr la conducerea Institutului pentru fizica teoretica, dar si centenarul mortii lui Goethe. Au hotarat sa monteze si un modest spectacol de teatru, un fel de sceneta bazata pe nemuritoarea capodopera a lui Goethe, "Faust". Varianta lor voia sa fie un fel de parabola a fizicii moderne, inclusiv a mecanicii cuantice. Greu de imaginat alegere mai inspirata. Era poate ultima ocazie din viata lor de a se amuza pe tema luptei dintre divinitate si fortele raului. Savantii se refera la particule cu "farmec" si/sau parfum, precum quarkul (nume provenit dintr-un roman de Joyce), ne asigura ca exista gluoni "colorati" si se ocupa de "lucruri atat de serioase, incat te simti obligat sa glumesti", spunea Bohr. Cu doar cateva luni inainte de spectacolul proiectat fusesera descoperiti pozitronul si neutronul si au mai trecut doar cateva saptamani pana la prima dezintegrare artificiala a unui nucleu atomic. Actiunea se desfasura in orasul al carui simbol este micuta sirena, poate cel mai cunoscut chip creat de Hans Christian Andersen, nascut la Odense si care a locuit la Copenhaga aproape toata viata sa. Cunoscut mai ales ca autor de povesti pentru copii, Andersen poate si trebuie sa fie apreciat pe mai multe planuri. Sa nu uitam ca multe din cele peste 150 de scurte povestiri semnate de Andersen sunt cu totul altceva decat povesti cu zane. El le numea, in daneza, "eventyr", adica aventuri. Printre temele abordate de Andersen nu lipsesc cele extrem de serioase, cum ar fi: calatoria in timp, adulterul, saracia, inegalitatile sociale, crima, moartea si patriotismul. A fost tradus in mai mult de 120 de limbi, printre care Esperanto, basca, khmer, estoniana, malteza, coreeana, albaneza, catalana, islandeza, galeza si Volapuk. Andersen ajunge astazi sa fie considerat un scriitor capabil de mari subtilitati politice, un profet al pericolelor care ameninta civilizatia si al luptei contra fortelor raului. O poveste scrisa in 1872, "Lista de lucruri incredibile" (Det Utrogliste), incepe, ca multe altele, cu incercarea de a gasi un sot pentru printe- sa - fiica regelui, sot care va primi jumatate din regat. Pretendentii, carora li se cere sa faca un lucru considerat imposibil, fac tot felul de nerozii, de la farse stupide la autocanibalism. Din fericire, castigatorul este creatorul unui ceas care, o data cu bataia orelor, prezinta cate un lucru admirabil, real sau imaginar. Adam si Eva apar la ora doua, cei trei Magi la ora trei, anotimpurile la patru, simturile la cinci, zilele saptamanii la sapte, muzele la ora noua, cele zece porunci la ora zece. La miezul noptii, un paznic, purtand un baston cu un luceafar, ne asigura ca totul e in ordine. Creatorul ceasului, un artist sincer, modest si generos, este ales ca viitor sot al printesei. Dar in ziua nuntii apare "un vlajgan ciolanos", care distruge minunatul ceas si care este socotit autorul celui mai incredibil lucru cu putinta. Mandru nevoie mare de isprava sa, vlajganul, un soi de terorist al vremurilor sale, se simte stapan pe situatie. Numai ca atunci cand se deschid usile bisericii ceasul minunat reapare si paznicul de noapte il ucide pe agresor. Happy end, desigur. Care ne da de gandit. La Copenhaga s-a nascut mecanica cuantica, privita in zilele noastre drept o ruda apropiata a modernismului. Experimentele care au dus la proza lui James Joyce, la muzica atonala a lui Schoenberg, la peisajele onirice semnate Giorgio de Chirico, se alatura celor care au ajuns la microprocesor, dar si la bomba atomica. Noroc cu Andersen si cu sirena lui, perene surse de inspiratie.