Personalitatile culturale prezente, joi seara, la avanpremiera de la Teatrul National a lungmetrajului "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" au numai laude la adresa regizorului Cristian Mungiu.

Cu precizarea ca este "un fanatic al teatrului si doar un consumator obisnuit de film", asa ca invita cititorul la prudenta, criticul literar Dan C. Mihailescu povesteste ca, in seara avanpremierei, a simtit pur si simplu catharsisul anticilor, plecind din sala "deopotriva in extaz si plin de o bogata tristete, vorba lui Arghezi".

"Dupa 1989, eu am folosit de mai multe ori imaginea «fatului mort din pintecul romanilor», adica produsul mortal lasat de comunism: minciuna ca resursa vitala, schizoidia ca mod de a fi, duplicitatea, frica bestiala, dublata de burlescul deriziunii si de complicitatea generala intru teroare si nimicnicie. Niciodata nu am dus pina la capat nici lustratia din punct de vedere administrativ, dar nici purificarea morala, nici adevarul colaborarilor cu Securitatea s.a.m.d", puncteaza criticul.

"Ei bine, acum am simtit dintr-o data ca, prin caznele eroinelor lui Mungiu, prin solidaritatea dusa pina la autosacrificiu, prin autenticul demential al spaimei nevinovate, prin trairea fiecarui detaliu cotidian ca pe o coborire in infern, s-a etalat desavirsit drumul oribil prin care am trecut. Si ma mir infinit (bucurindu-ma) ca un juriu occidental a reusit sa simta autenticitatea cumplita a acestei experiente si sa accepte laurii pe fruntea cu spini a acestei pelicule", s-a declarat surprins Dan C. Mihailescu.

"Nici o replica falsa, nici o situatie sarjata, nici o ingrosare tezista sau agresiva, nici o gesticulatie butaforica, totul de un firesc cutremurator, filmat gifiit, cu camera in spinarea haituitelor, ca intr-o vinatoare suprema. Doua actrite extraordinare, care-si complinesc inocenta, fragilitatea, nauceala si vointa de-a supravietui inclusiv prin autodevorare. Doua receptionere de hotel absolut memorabile, doua embleme ale opresiunii otravite. Plus scena mesei de familie ca o executie publica, in care figura de Christ stupefiat a Anamariei Marinca fata de colcaiala ultraadaptabilitatii generatiei mature spune totul despre tensiunea esentiala care-i separa pe tineri de batrinii zilei de acum. Simt ca, daca regizorul isi va duce la capat suita de filme planuita, vom avea cea mai credibila si mai elocventa imagine a infernului grotesc prin care am trecut", anticipeaza Dan C. Mihailescu.

"La acest film imi place ca este perfect cinematografic, un subiect inca actual, ca este foarte bine gindit, foarte bine pus in pagina si extrem de bine interpretat. Am avut o mare satisfactie sa imi vad colegii mai tineri jucind cu o maturitate extraordinara", a declarat actorul Victor Rebengiuc, aflat la a doua vizionare a lungmetrajului "4 luni, 3 saptamini si 2 zile". El a adaugat ca acesta este filmul care l-a impresionat cel mai mult de foarte multa vreme incoace si ca i-a mers "mai la inima" decit "Moartea domnului Lazarescu".

Ion Caramitru a vazut joi "4, 3, 2" pentru prima oara si i-a placut in mod deosebit. "Este un film facut intr-o cheie foarte justa si cu un mod de a povesti aparent simplu si nesofisticat, dar, dupa parerea mea, avind un tonus admirabil si un fel aparte de a nara in planul doi, acolo unde spectatorul este implicat. Aici cred ca este si secretul succesului filmului in strainatate. Cei care nu au trait in comunismul nostru au putut cunoaste drama si tensiunea acelor timpuri aproape direct si nemijlocit prin aceste personaje", crede actorul.

Intrebat care ar fi elementul din film care l-a impresionat cel mai mult, Caramitru a subliniat "«dispretul fata de tehnica cinematografica clasica», aceea a filmarilor tip scoala, plan-contraplan, montaj clasic etc. Filmul e aparent nemontat, are cadre fixe care de obicei par teatrale, dar aici devin profund cinematografice, permit dialogului si modului in care personajele se misca si se exprima o naturalete extraordinara. Se vorbea cum nu s-a vorbit niciodata in filmul romanesc, atit de bine, si nu era doar meritul «literar» al dialogurilor, cit si al modului in care regizorul si-a indrumat actorii", accentueaza Ion Caramitru, care a apreciat scena mesei drept "antologica".