Astazi are loc premiera filmului „4 luni, 3 saptamini si 2 zile". Actorii Anamaria Marinca si Vlad Ivanov, interpretii rolurilor principale, vorbesc pentru Cotidianul despre reactiile spectatorilor care l-au vazut deja.

Anamaria Marinca, alaturi de Vlad Ivanov intr-o
scena din „4, 3, 2" Ati putea creiona profilul amatorului de cinema care sigur va merge sa vada „4, 3, 2"? Vlad Ivanov: Cred ca dupa atita reclama, toata lumea se va duce, cel putin din curiozitate. Nu cred ca exista un profil anume. Eu, personal, cind ma duc la acest film pe la festivaluri, si in afara, si la proiectiile din Romania, ramin pina la capat. Nu pot sa vorbesc dupa ce il vad, mai stau, ma gindesc... Cred ca ii va tusa pe multi, e un film de la care nu pleci asa cum ai intrat.

Anamaria Marinca: As spune ca fiecare roman ar gasi interesant acest film, e vorba despre trecutul nostru, al tuturor, si se spune ca cine isi uita trecutul merita sa il traiasca din nou, sa il repete.

S-au auzit deja comentarii de tipul „Iar Ceausescu?!"...

Vlad Ivanov: Dar lumea nu intelege un lucru: „4, 3, 2" nu este despre comunism, ci despre cu totul altceva: relatii interumane, decizii luate intr-un anume moment, prietenie, foarte multe alte lucruri. Faptul ca el se petrece in perioada comunismului nu face decit sa ii creasca dramatismul situatiei.

Anamaria Marinca: Nu exista nici un fel de referinta la adresa regimului in film si nici nu se pronunta cuvintul „comunism". E pur si simplu o poveste anonima, daca vreti, din 1987, care se petrece la Iasi. Decretul (care interzicea avortul – n. red.) intrase deja „in functiune", dar povestim mult mai multe lucruri decit o epoca, e una dintre multele povesti din Epoca de aur, cum se intituleaza si ciclul din care acest film face parte. Nu este insa despre comunism, dupa cum nu este nici doar despre avort.

Ce propuneri v-au venit dupa ce ati interpretat acest rol?

Vlad Ivanov: Mi-au venit citeva, nu stiu daca de pe urma acestui film... E adevarat insa ca acum cei din lumea filmului au deschis ochii si asupra mea, mai ales ca eu nu as vorbi despre o cariera a mea in cinematografie, am facut citeva filme cu Castel si cu Atlantis, coproductii romano-americane si romano-franceze, dar, vorba raposatului Dem Radulescu, „ei vin cu actorii, noi, cu caii". Am avut propuneri pentru roluri ceva mai mici, am citit citeva scenarii, dar acum am una cu rol principal, intr-un film romanesc, dar nu vreau sa divulg prea multe. Este total altceva decit am facut in „4, 3, 2", ceea ce ma bucura, pentru ca nu vreau sa ajung ca in America, unde fiecare este pe „genul" lui si e luat in functie de asta.

Anamaria Marinca: Primesc si acum propuneri, deopotriva pentru teatru si film. Acum tocmai am inceput filmarile la noul lungmetraj al lui Radu Muntean, „Boogie", unde am bucuria sa joc alaturi de Dragos Bucur, Mimi Branescu si de Adrian Vancica. E drept insa, rolul il obtinusem inainte de Palme d’Or. Termin filmarile la inceputul lunii octombrie, apoi ma intorc la Londra, unde probabil voi incepe un alt proiect.

Ce reactii ale spectatorilor v-au enervat sau v-au sarit in ochi?

Vlad Ivanov: De reactii negative n-am auzit sa fi fost, doar acelea oficiale: Vaticanul si aceea a ministrului francez al Educatiei. Intilnirea cea mai importanta pentru noi este oricum cea cu publicul romanesc, pentru ca, spunea Cristian Mungiu, e un film romanesc si se adreseaza in primul rind publicului de la noi.

Anamaria Marinca: Stiu ca m-a miscat foarte mult, la o discutie cu publicul, dupa o proiectie din Romania, ceea ce o doamna i-a spus lui Cristian - „Copilul meu, de unde imi stii povestea?".

Care au fost regizorii sau actorii mari pe care i-ati intilnit prin festivaluri si care v-au impresionat prin calitatea lor umana?

Vlad Ivanov: La Cannes, nu am avut vreme sa intilnim prea multa lume, dar am dat nas in nas, pe strada, cu Pedro Almodovar (ride). Insa o intilnire absolut extraordinara, de suflet, s-a produs la Festivalul de Film de la Palic, din Serbia. L-am cunoscut pe regizorul Istvan Szabo, detinatorul unui Oscar pentru film strain. A vazut „4, 3, 2" si a cerut sa ma cunoasca neaparat, eu fiind singurul reprezentant al filmului la acel festival. Un om extraordinar, a spus ca ar trebui sa incepem de la acest lungmetraj, nu-i venea sa creada ce virsta avea Cristian, anume 39 de ani, dupa ce constatase profunzimea filmului.

Anamaria Marinca: Am avut o intilnire, foarte interesanta pentru mine, la o saptamina-doua dupa Cannes, cu regizorul Stephen Daldry, regizorul filmelor „Billy Elliot" si „Orele", care vine din teatru, de unde am pornit cu totii, noi, actorii romani. Asta dupa ce am terminat proiectul cu BBC 1, „The Last Enemy".

Care e intrebarea pe care o auziti cel mai des?

Vlad Ivanov: „Cum de sinteti asa de jovial si de vesel si ati putut sa va transformati ca sa jucati rolul?". Raspunsul e evident, sint actor, asta e meseria mea. Mai pun si munca, rezultatul acesta e 10% talent si 90% munca. Eu cred foarte mult in actorul total, in cel care are o plaja foarte larga de exprimare. Si mi-a placut foarte mult faptul ca domnul Bebe nu are o personalitate liniara, ca sa ii zic asa, ci foarte multe registre cu care poti sa te joci. Apropo de intrebari insa, m-a distrat ce m-a intrebat o domnisoara la conferinta de presa, si anume daca am emotii. E ca si cum ai intreba un tata al carui fiu e pe cale sa se nasca daca are emotii. Normal, am emotii de fiecare data cind vad filmul, am emotii si pentru oamenii care il vor vedea.

Anamaria Marinca: Cred ca sintem intrebati foarte frecvent de ce simtim nevoia sa ne intoarcem in trecut. Dar e o intrebare care mi se pune in genere inainte de vizionarea filmului. Pentru ca dupa ce il vezi... revin la prima intrebare. Sigur, epoca istorica are relevanta, dar nu e cel mai important lucru. Altfel, avortul e si in societatea actuala o problema foarte pregnanta, am vazut asta si in Polonia, cind am prezentat filmul la Wroclaw, si in Italia, unde e mai degraba o chestiune morala decit legala, din cauza religiei. La reactia Vaticanului ne si asteptam. „4, 3, 2" e un film impotriva oricarui tip de ideologie, fie politica, fie religioasa. Este politic, dar noi nu dam verdicte, nici raspunsuri, noi doar punem intrebari, asta e rolul nostru. Fiecare dintre spectatori trebuie sa gaseasca propriile raspunsuri. Credem cu putere in libertatea individuala si in liberul arbitru. Daca toata lumea ar fi de acord cu punctul nostru de vedere sau cu modul in care povestim lucrurile, ar fi un film foarte neinteresant.

Premiat UNITER Vlad Ivanov s-a nascut pe 4 august 1969 la Botosani. A absolvit ATF, sectia Actorie, in 1995, la clasa profesor Sanda Manu. Din 1995 este angajat al Teatrului National din Bucuresti, unde a jucat, printre altele, in „Tamerlan cel Mare", „O scrisoare pierduta", „Jocul ielelor", „Trei surori", iar la Teatrul Bulandra a interpretat rolul principal in „Elizaveta Bam", montare ce a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii 2005-2006.

De la teatru la Coppola Anamaria Marinca s-a nascut pe 1 aprilie 1978 la Iasi.A absolvit Academia de Arte „George Enescu" din Iasi.Este actrita a Teatrului Bulandra, dar adevarata consacrare a avut-o in cinema. A jucat in filmul lui Francis Ford Coppola, „Tinerete fara tinerete", si in „Sex Traffic", regia David Yates, rol pentru care a primit si Premiul Bafta. Zilele acestea filmeaza cu Radu Muntean pentru filmul „Boogie".

Cite minute pierd spectatorii chinezi din filmul „Lust, Caution" aflati pe www.cotidianul.ro/select