Ce trebuie spus despre aceste alegeri de patriarh? In primul rand, ca avem de-a face cu un patriarh invatat, cu un didaskalos. "Finala" Daniel-Anania mi s-a parut extrem de sugestiva. Pe langa adversitatile cunoscute dintre cei doi, e de remarcat fap
Ce trebuie spus despre aceste alegeri de patriarh? In primul rand, ca avem de-a face cu un patriarh invatat, cu un didaskalos. "Finala" Daniel-Anania mi s-a parut extrem de sugestiva. Pe langa adversitatile cunoscute dintre cei doi, e de remarcat faptul ca s-au infruntat crestineste un om al "monumentului istoric", Anania, cu un om al "momentului istoric", Daniel. Daca ar fi fost ales Anania, s-ar fi copiat scenariul de la Vatican, dar in nota negativa. Anania incarneaza perfect interbelicul, plus orgoliul scriitoricesc care ar fi putut face ravagii in BOR. Dovada masacrarea Bibliei, de care putin ii pasa; si reimpartirea Ardealului, de care iarasi putin ii pasa! Incontestabila si foarte simpatica este insa dimensiunea profetica a Mitropolitului de Cluj. S-au infruntat, asadar, intr-un veritabil turnir cavaleresc, un invatator si un profet, doua harisme care se afla la loc de cinste in lista harismelor Duhului Sfant din Prima Epistola catre Corinteni.
O Biserica prafuita pana-n maduva
Alesul, prin urmare, n-a fost o surpriza, desi alegerea sa vine cu o intarziere de saptesprezece ani, irecuperabila poate pe termen scurt. Mai are Daniel suflul din 1990 pentru a reinviora o Biserica prafuita pana-n maduva, desfigurata de o pseudo-traditie tamaiata aberant de tot felul de "teologi" aparuti peste noapte precum ciupercile dupa ploaie? BOR zace de peste o suta de ani sub o crusta enorma de aluviuni care n-au nici o legatura cu spiritul evanghelic si patristic. Acest spirit initial trebuie regasit de urgenta sub crusta formalismului de acum si lasat sa ne primeneasca inimile si creierele. Ar fi fost minunat daca Sinodul s-ar fi pus cateva zile la taifas duhovnicesc si ar fi pregatit aceste alegeri intre-un elan reformator, in sensul reintoarcerii la adevaratul Cuvant al lui Dumnezeu. N-am asistat la nimic inaintea evenimentului de pe 12 septembrie. Amorteala, apatie, silentium lugubru.
Sper ca Patriarhul Daniel sa imprastie cat mai repede si mai ferm perdeaua de fum creata in jurul persoanei si intentiilor sale. "Fumistii" de serviciu, atat din lumea politica, dar mai ales din clanurile parasinodale, n-au pierdut vremea. Ei confunda intentionat si demagogic deschiderea spre Biserica universala a lui Daniel (cum poate fi Biserica altfel decat universala?) cu intentia de surpare a traditiilor noastre "stramostesti", care, in paranteza fie spus, urca exact la anul una mie opt sute optzeci si cinci fix!, si mai ales confunda personalitatea de teolog civilizat, de profesor poliglot si diplomat cu masca Anticristului. Intr-o biserica tembelizata decenii de-a randul, in care predomina modelul "misticului" mitocan, a te spala zilnic, a cunoaste bine evanghelia si a-ti intampina semenul cu un buna ziua surazator sunt delicte, probe clare de "ateism". Daniel incarneaza, asa cum il stiu, Traditia biblica si patristica impotriva traditiilor recente, populiste si nationalist-provinciale care predomina in BOR. Pe de o parte discipol cu destin propriu al ortodoxistului Staniloae, pe de alta parte, discipol al Occidentului crestin de dupa Vatican II, adica de dupa iesirea catolicismului din chingile tomismului caricatural si birocratismului juridic. De fapt, Daniel incarneaza un curent minoritar al ortodoxiei romanesti. Daca patriarhul ar fi fost ales prin vot democratic, atunci cu siguranta ne-am fi pomenit cu un alt Petrache Lupu de la Maglavit pe placul fariseilor pasunisti care au adus BOR pe culmile ridicolului.
Putea fi ales si Papa Benedict al XVI-lea
In fine, trebuie sa mai spunem ca presa, dupa ce a lansat un scenariu artificial cu tot felul de "favoriti" in cursa pentru scaunul patriarhal (absolut nici un nume nu era favorit acum patruzeci de zile, cum am aflat din surse directe, sinodale) s-a retras fariseic in logica obstructionarii si blocajului, pentru a nu "influenta si pangari acest moment istoric". Curat neprofesionalism si penibila atitudine! O dezbatere in presa a chestiunilor bisericesti era nu doar binevenita inaintea "momentului istoric", ci absolut obligatorie. De pilda, nici un canon bisericesc nu interzice alegerea ca patriarh al unui nemembru al Sinodului, chiar pe insusi Papa Benedict al XVI-lea. N-ar fi fost extraordinara o asemenea ipoteza? Asa cum extraordinar, dar perfect normal in logica divina, ca un ortodox sa ajunga la un moment dat pe tronul pontifical al Romei. N-ar fi fost o surpriza, iarasi normala, propunerea, nu neaparat alegerea!, pentru functia de patriarh, a unui laic sau a unui simplu calugar, precum Rafail Noica? Repet, nici un canon nu interzice asemenea solutii, care ar fi meritat amplu discutate inaintea lui 12 septembrie. Apoi, cate femei crestine au facut parte din Colegiul Electoral? Mi se pare mie sau nici una? Doar ele, femeile, duc in spinare Biserica ortodoxa. Ar fi fost un lucru de bun simt sa li se ofere posibilitatea de a-si spune parerea si cu privire la soarta scaunului patriarhal. De asemenea, legatura dintre stat si Biserica s-ar fi cuvenit reanalizata profesionist si cu cartile pe fata, punand capat demagogiilor si neinformarii cvasigenerale, care, brusc, au ridicat un zid de conjunctura intre cele doua institutii. Inca o data, n-a fost sa fie! Asteptand deci maturizarea presei romanesti sa ne grabim sa spunem ca aceste alegeri au pus capat, in sens pozitiv, monopolului Mitropoliei Moldovei asupra alegerilor patriarhale. Chiar daca tot un mitropolit al Moldovei a fost ales, scaunul de la Iasi nu mai are privilegiul special de care s-a bucurat pana acum sau, mai bine zis, nu mai reprezinta o exceptie. Confruntarea electorala mi s-a parut destul de stransa pana la capat, mitropoliile Clujului, Olteniei, Constantei si episcopia Harghitei afirmandu-se ca reale contracandidate.
Acum, la om nou, sperante vechi! Nu "modernizare" (ce inseamna asta in cadrul Bisericii?), ci repunere a BOR pe sinele adevaratei Traditii, inradacinata direct in Cuvantul lui Dumnezeu; detalibanizarea monahismului si deprovincializarea clerului; profesionzalizarea Institutelor si a Facultatilor de teologie; racordarea autentica a vietii noastre la valorile evanghelice; iesirea din logica revansarda si necrestina a nationalismului primar si regasirea dimensiunii universale a BOR, parte din Biserica lui Hristos. E mult, putin? Oricum, e fundamental. Patriarhul Daniel nu are o misie usoara. Daca va evita camarila, clanurile de presiune si va conduce BOR in spiritul libertatii intru Hristos, care-i insasi esenta crestinismului, atunci nu poate da gres. Libertatea si credinta sunt singurele noastre arme dumnezeiesti, benefice si infailibile.
(n.r. - subtitlul si intertitlurile apartin redactiei)


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.