Va prezentam un caz extrem de complex, petrecut intr-una dintre institutiile cele mai importante ale Uniunii Europene. El releva existenta unei vulnerabilitati care este cu atat mai grava si mai importanta, cu cat evenimentele respective au avut loc in cadrul Oficiului european anti-frauda (OLAF), adica tocmai organismul care are functia de "caine de paza" al intereselor comunitare. Iata de ce OLAF are nu numai un statut special de independenta, unic la nivelul institutiilor UE, ci si puteri pe masura, putand declansa anchete interne la orice nivel si care, nu arareori, au produs adevarate cutremure la Bruxelles si in tarile membre, inclusiv in Romania. Dar ce se intampla daca tocmai in interiorul OLAF exista probleme serioase? Cum este afectata imaginea acestei institutii al carei rol este tocmai de a garanta reputatia si credibilitatea intregului sistem comunitar?
In Jurnalul Oficial al UE (nr.C 238A din 3 octombrie 2006) se anunta organizarea de concursuri pentru ocuparea a doua posturi de director in cadrul OLAF. Imediat incepe si procedura de nominalizare a membrilor Comitetului de preselectie, obligatoriu de convocat in cazul examenelor pentru functiile de Director si Director General. In cazul nostru, el va fi compus din: Franz-Hermann Brunner, Director General al OLAF; N. Ilett, directorul resurse umane si Director General adjunct al OLAF; Persoana X, la acea data director in Cadrul unei Directii Generale din cadrul Comisiei Europene (veti intelege imediat de ce nu-i dam numele) si nominalizata de catre DG Administratie din cadrul Comisiei Europene. Rolul acestui Comitet este de a face o prima triere a candidatilor si sa faca propuneri pentru un grup foarte mic de persoane, cele care, dupa o alta faza de testari in fata unei agentii independente, vor intra in proba de interviu in fata Comitetului consultativ pentru nominalizari.
Este evident cat de important este rolul Comitetului de preselectie caci chiar daca, in teorie, Comitetul consultativ de nominalizari poate cere dosarele candidatilor respinsi si organiza din nou audieri, este foarte greu de imaginat ca asa se va petrece in realitate. Pur si simplu pentru ca acest al doilea organism, cel cu decizia finala, este compus din 10-15 persoane, cu functii la nivelul varfului ierarhiei comunitare si care au la dispozitie un timp destul de redus pentru o asemenea actiune. Firesc sa fie asa pentru ca, in cazul la care ne referim, din Comitetul consultativ pentru nominalizari au facut parte, printre altii, directorul general adjunct al serviciului juridic al Comisiei Europene, un director de la Curtea Europeana de Conturi, secretarul general adjunct al Comisiei Europene, seful de cabinet al comisarului Sim Kallas, vice-presedinte al Comisiei Europene, un director din cadrul Curtii Europene de Justitie, presedinta Comitetului de supraveghere a OLAF.
Comitetul de preselectie isi incepe lucrarile si opereaza primele trieri de dosare si audierea candidatilor. Dar, spre stupoarea generala, pe 24 ianuarie, directorul general al OLAF anunta suspendarea procesului de selectie si dizolvarea imediata a Comitetului. Motivul invocat este pe cat de neasteptat, pe atat de grav: i s-a adus la cunostinta faptul ca Persoana X este sub incidenta unui dosar de ancheta chiar la OLAF si, in consecinta, se afla indubitabil in pozitie de conflict de interese! Pentru acuratetea relatarii, trebuie sa notam ca, ulterior, procesul se reia de la zero, in prezenta altei Comisii de preselectie, in conditii normale, necontestate de nimeni.
Dar asta nu inseamna ca nu se petrecuse un lucru extrem de grav. Mecanismele politice se pun in miscare, iar europarlamentarul Paul van Buitenen adreseaza o interpelare scrisa Comisiei Europene si povestea incepe... Dar sa-l lasam pe Van Buitenen sa ne prezinte situatia din punctul sau de vedere, cu precizarea ca, inainte de a citi interviul dat in exclusivitate ziarului nostru, este util sa cititi si mica notita biografica anexata, relevanta pentru a intelege atentia cu care au fost primite acuzatiile pe care le form
Soarta unor sefi ai OLAF, dependenta de scandalul "Persoana X"
Incepe scandalul: Cine stia si ce anume in cazul Persoanei X? Intrebare de care poate depinde nu numai cariera unora dintre sefii din OLAF.
Spre onoarea institutiei, directorul general al OLAF mi-a acordat posibilitatea de a discuta direct cu investigatorul cazului, ocazie cu care am putut realiza o cronologie exacta, foarte precisa, a succesiunii etapelor administrative. Dosarul Persoanei X priveste fapte care s-au produs in perioada 1994-1996. In aprilie 1999, la UCLAF (predecesorul OLAF) se primeste un raport preliminar care sintetizeaza neregulile descoperite de o misiune de control in 1998. OLAF deschide oficial cazul pe data de 17 iulie 2000 si dosarul este dat unui prim anchetator. Pe 7 aprilie 2004 este numit un nou anchetator care, in noiembrie 2005, incheie asa numitul "final case report", o lucrare de peste 100 de pagini. La data de 10 ianuarie 2006, seful sau direct (P. Baader, seful Unitatii A2, Anchete interne/externe organisme si agentii ale UE) cere o noua versiune a dosarului, cu doar 40 de pagini de prezentare si restul datelor in anexa. Anchetatorul se conformeaza si-i da materialul sub noua forma pe data de 30 ianuarie 2005. Cu toate ca pozitia initiala a anchetatorului, impreuna cu magistratul care a fost asociat in permanenta in procesul de investigatii, a fost sa se propuna o urmarire disciplinara in cazul Persoanei X, la o reuniune comuna pe 17 ianuarie 2005 intre anchetator, magistrat si seful de unitate, se agreeaza o concluzie diferita: faptele sunt prea vechi si, ca atare, nu se va mai propune o urmarire disciplinara cu toate ca P. Baader remarca faptul ca, daca cele incriminate s-ar fi produs intr-o perioada de timp mai apropiata, ar fi fost destul de grave, incat sa sustina concluzia initiala a anchetatorului. Si? Nimic timp de luni de zile in care anchetatorul trimite mai multe mesaje-intrebare ierarhiei superioare, adica domnului Baader si domnului A. Perduca, Directorul Directiei A de anchete-operatiuni din cadrul OLAF.
Directorii erau informati
Oamenii erau deci perfect informati despre toate acuzatiile existente impotriva Persoanei X.
Si ce se se intampla in momentul in care se afla ca Persoana X a fost nominalizata in Comitetul de preselectie? Legal, conform prevederilor art.11 bis din Statutul functionarilor europene, ar fi trebuit ca toti cei care detineau informatii despre existenta conflictul grav de interese sa-l informeze imediat, in scris, pe directorul general al institutiei. Ciudat, dar informarea a fost doar verbala, pe linie ierarhica, inspre cei doi directori OLAF (Perduca si Ilett) care, asa cum se mentioneaza in raspunsul oficial dat de OLAF intrebarilor mele, spun ca ar fi transmis, tot verbal, "cu ocazia unor conversatii separate" informatia catre Brunner. Aceste discutii au avut loc, afirma OLAF, "cu cateva zile inainte de Craciun". Adica in momentul in care Comitetul de preselectie tocmai terminase prima etapa a activitatii sale, selectia de dosare. Numai ca, in continuare, nu exista nici un fel de informare scrisa la nivelul ierarhiei. Pe 24 ianuarie, Boardul OLAF se reuneste si are pe ordinea de zi chiar dosarul Persoanei X. Si decide ca nu agreeaza concluziile propuse si trimite lucrarea mai departe la Comisia Europeana cu propunerea de initiere a unei proceduri disciplinare. Pana in acest moment, Comisia Europeana nu a comunicat decizia sa, drept care suntem obligati sa nu facem public numele Persoanei X.
Asta-i tot? Nu, ar fi cu mult prea simplu. Caci avem de-a face, din punctul nostru de vedere, cu mai multe situatii de incompatibilitate reunite. Prima este cea in care se afla Persoana X. Situatie evidenta, indiscutabila. Dar persoana in cauza fusese informata oficial de OLAF ca se afla sub ancheta inca din noiembrie 2004, data la care fusese convocata pentru prima oara la audieri. Asa stand lucrurile, cum se poate ca un director in cadrul Comisiei Europene sa nu-si informeze ierarhia ca se afla in situatie de incompatibilitate fata de OLAF? De ce nu l-a informat pe seful OLAF cand a auzit ca figureaza in Comitetul de selectie? Uite ca se poate...
Situatia lui Baader
Mai exista si cazul amintit de van Buiten, cel care priveste situatia in care se afla P. Baader, seful unitatii care se ocupa de investigatiile asupra personalului din institutiile europene: raspundea de instrumentarea dosarului Persoanei X si, in acelasi timp, era postulant la concursul pentru un post de director la OLAF. In decembrie 2007, este informat de N. Ilett, unul dintre membrii Comitetului de preselectie (din care facea parte in acel moment Persoana X), ca dosarul sau a fost respins deaorece nu indeplinea niste conditii privind numarul minim de ani in managementul institutional. Sa notam insa si pozitia oficiala a OLAF care afirma ca "are convingerea ca dl Baader nu s-a aflat niciodata in pozitia de conflict de interes"...Sa fie posibil de crezut ca seful unitatii de anchete interne in institutiile UE chiar nu stia cine sunt membrii juriului unui concurs in interiorul OLAF si in care era direct interesatt OLAF crede ca se poate... Dar cum este posibil ca cei doi directori din OLAF sa nu fi cerut in scris directorului general daca nu sa anuleze, cel putin sa blocheze activitatea Comitetului de preselectie, inca din decembrie 2006, in clipa cand au auzit pronuntat numele Persoanei X al carui dosar le era binecunoscut si urma sa fie programat pentru decizie finala in reuniunea Bordului OLAF? Dar ce stia cu adevarat Directorul General al OLAF?
In fine, ce s-ar fi intamplat oare daca sedinta Boardului Olaf ar fi fost programata dupa incheierea procedurilor de preselectie, poate chiar dupa definitivarea examenului si anuntarea rezultatului final? Am fi avut directorii departamentelor de ancheta din OLAF alesi intr-un asemenea context. Cu ce rezultate? Foarte usor de anticipat.
Paul Van Buitenen: Situatia poate dauna reputatiei Comisiei Europene
Parlamentarul european Paul Van Buitenen, cel care in 1998 a atras atentia unui membru al PE asupra neregulilor, fraudei si managementului defectuos din cadrul Comisiei Europene, comenteaza esecul OLAF
Vi se pare multumitor raspunsul pe care l-ati primit din partea Comsiei Europene, semnat de vice-presedintele Sim Kallas? Va intreb asta pentru ca prima dumneavoastra intrebare se referea tocmai la numele persoanei care a decis numele celor care urmau sa faca parte din Comitetul de selectie...
Adesea, deputatii europeni nu primesc raspunsuri serioase din partea Comisiei Europene. Este un fapt extrem de regretabil, deoarece deputatii europeni nu dispun de acelasi tip de putere ca deputatii nationali. Una dintre puterile de care dispun este tocmai aceea de a adresa intrebari Comisiei Europene si Consiliului European. In acest caz, cum Comisia nu raspunde serios intrebarilor puse, nici puterea de care dispun deputatii europeni nu poate fi exercitata la modul serios. Consider ca este foarte grav acest fapt pentru ca, daca un deputat european poate adresa, intr-un an de zile, zeci sau sute de intrebari si Comisia decide sa raspunda doar la un mod foarte general si nu explica detaliile problemelor si eurodeputatii nu sunt atenti la asta si lasa lucrurile sa treaca, se ajunge la o situatie foarte serioasa. Pentru a va raspunde direct la intrebarea dvs, dupa ce am primit raspunsul Comisiei Europene, am cerut o intalnire cu domnul Sim Kallas si am stat de vorba cu dansul. L-am intrebat de ce raspunsul a fost dat in acest mod, iar domnul Kallas a raspuns ca, de fapt nu dansul, ci Directorul General al OLAF a fost cel care a scris raspunsul. Comsia Europeana trebuie sa respecte independenta OLAF. In consecinta, de aceea nu poate sa corecteze sau sa schimbe un raspuns dat de OLAF: pleaca de la ideea ca raspunsul dat de Directorul General al OLAF este corect. Mi-a spus, iata, am primit proiectul de raspuns de la OLAF si l-am semnat si v-a fost trimis... in replica, i-am spus domnului Kallas ca situatia de la OLAF este grava. Si vreau sa va spun ca, in intrebarile pe care le-am adresat Comisiei nu am spus tot ce stiam si afirm ca, daca lucrurile merg tot asa, poate izbucni ceva care sa dauneze reputatiei Comisiei Europene si, in aceeasi timp, celei a OLAF. I-am explicat domnului Kallas despre ce era vorba si, in acel moment, i-am promis ca-i voi trimite - am si facut-o deja - o informare detaliata asupra tuturor aspectelor. Comisia Europeana prefera ca tot procesul sa se desfasoare pe baza de schimb de scrisori si ca eu sa nu ridic toate aceste probleme sub forma unor intrebari parlamentare pentru ca, din acel moment, procesul nu ar mai fi deloc controlabil.
Va propun sa respectam, conform regulii, prezumtia de inocenta in privinta tuturor celor implicati in acest caz. In ziua de 24 ianuarie, domnul Brunner, directorul general al OLAF, anuleaza procesul de preselectie deja demarat si in cadrul caruia fusesera deja audiati cativa candidati spunand ca doar atunci aflase de existenta dosarului OLAF privind unul dintre membrii juriului. Dar cine trebuia sa-l fi informat deja la timp pe domnul Brunner de existenta acestui conflict grav de interese?
Trebuia sa fi fost informat de toti functionarii OLAF care erau deja la curent cu existenta acestui conflict de interese pentru ca este absolut sigur ca existau asemenea persoane care cunosteau situatia. Ma refer, in primul rand, la un sef de unitate din OLAF care era candidat tocmai la acest examen, dar care era si responsabilul unitatii care a efectuat ancheta asupra membrului din juriu. Este vorba despre domnul Baader (seful unitatii A2, Anchete si investigatii interne si externe, organisme si agentii ale UE - n.r.). Intre timp, a aparut o indicatie asupra faptului ca Directorul General al OLAF a fost informat inainte de 24 de ianuarie si pus la curent de existenta unui conflict de interese.
Care este numele persoanei care ar fi transmis aceasta informatie?
Din ceea ce stiu eu este vorba despre domnul A. Perduca (directorul Directiei A din OLAF) care i-ar fi informat atat pe domnul Brunner cat si pe N. Ilett. Domnul Brunner spune ca a fost informat doar verbal si ca, de fapt, regula era ca el sa fi fost informat in scris asupra situatiei.
Si este adevarat? Exista o asemenea obligatie?
Da, in mod formal poti sa te ascunzi in spatele acestei prevederi care precizeaza intr-adevar ca exista obligatia de a informa in scris ierarhia superioara. Dar cred ca nu e in regula ca Directorul General al OLAF sa procedeze acum asa, deoarece, daca un director de anchete il informeaza verbal spunand "Domnule Brunner, persoana pe care doriti sa o numiti in Comitetul de selectie prezinta un conflict de interese deoarece are deschis un dosar de ancheta la OLAF", atunci domnul Brunner trebuia sa ia masurile care se impuneau. Si nu doar, la o luna dupa ce numeste persoana respectiva in Comitetul de selectie si incep sa apara foarte multe zvonuri, domnul Brunner sa-si dea seama ca ar putea avea probleme si se face ca doar atunci ia cunostinta de situatia respectiva si decide inlocuirea persoanei respective din Comitetul de selectie. Ce trebuie sa stim este daca au existat membri ai OLAF care au comis erori. Privind aceasta procedura la care ne referim, exista acum doua persoane din cadrul OLAF care au contactat IDOC (directia proceduri disciplinare din cadrul Comisiei Europene) si au denuntat faptul ca au existat neregularitati la nivelul procedurii de selectie. Daca asta s-ar fi petrecut oriunde altundeva, Comisia ar fi dechis o ancheta administrativa, numai ca, in acest caz, Comisia nu indrazneste sa deschida o asemenea ancheta de frica de a fi acuzati ca nu respecta independenta OLAF...
Ramane posibilitatea ca OLAF sa declanseze o ancheta interna!
OLAF nu se poate ancheta pe sine, deoarece exista suspiciunea implicarii Directorului sau General, persoana cu gradul administrativ cel mai inalt din cadrul institutiei.
Care credeti ca ar putea fi viitoarele consecinte pe plan institutional?
Personal, sunt totalmente dependent de vointa celorlalti deputati europeni. Daca vor sa coopereze cu mine, atunci pot sustine declansarea unei anchete care poate fi facuta de un serviciu specializat al Comisiei Europene sau de Comitetul de supraveghere al OLAF din Parlamentul European. Daca nu, voi ramane o voce izolata, iar problemele existente pot fi ignorate...
Franz-Hermann Brunner, Director General al OLAF
"Este istoria unui esec"
foto: Rompres Pentru dumneavoastra, toata povestea asta inseamna pur si simplu istoria unui esec si a unei vulnerabilitati si acum puneti punct? Sau o considerati si o lectie duram, din care OLAF a invatat ceva, si care sunt urmarile?
E absolut limpede ca toata povestea asta este istoria unui esec si e vorba despre ceva care in mod sigur n-ar fi trebuit sa se intample. In mod clar, am tras invataturile necesare si asta inseamna ca, pe viitor, vom avea un ansamblu de masuri practice pentru a controla mai bine toate aceste lucruri si vom implanta si reguli, si masuri care sa permita o mai buna comunicare interna. Dar vreau sa va mai spun doua lucruri: in primul rand, OLAF a urmat in cazul Persoanei X toate regulile si procedurile standard pentru o investigatie si, din acest punct de vedere, nu exista nici un fel de dubiu, inclusiv respectarea prezumtiei de inocenta. Este regretabil ca nu am avut despre toate acestea o informare scrisa si precisa. Singurul lucru de care-mi amintesc vag este ca dl. Ilett mi-a vorbit despre o investigatie mai veche si de durata in care exista si numele Persoana X. Sigur ca, atunci cand am inteles care era situatia exacta, am decis intreruperea imediata a concursului dar, repet, numai dupa ce fusesera lamurite oficial toate aspectele privind analiza cazului. Vreau sa mai subliniez si faptul ca este evident ca daca as fi fost mai devreme in posesia tuturor datelor cazului respectiv, cel putin as fi suspendat imediat procedura de preselectie. Sper ca toata aceasta poveste sa nu fi afectat credibilitatea OLAF pentru ca opinia publica trebuie sa afle ca am luat lucrurile in serios, am luat masurile care se impuneau in acel moment, ca si pentru a evita repetarea pe viitor a unei asemenea povesti. Opiniei publice trebuie sa-i fie clar ca OLAF este constient de acest esec, nu incearca sa-l ascunda, am recunoscut unde se afla vulnerabilitatile si care sunt ele, dar anuntam si masurile pentru a le remedia. Si vreau sa va spun ca OLAF se afla la datorie si isi face treaba".
Omul care a daramat Comisia lui Jacques Santer
Paul van Buitenen, membru al Parlamentului European, este un fost functionar european care, din pozitia sa de auditor-asistent in cadrul Directiei de control financiar a Comisiei Europene a fost cel care, in 1998, a atras atentia unui membru al PE asupra neregulilor, fraudei si managementului defectuos din cadrul Comisiei Europene. Dezvaluirile sale au dus la demisia Comisiei conduse de Jacques Santer (foto) si la caderea fostului comisar Edith Cresson. Pentru asta, a fost suspendat din functie, salariul redus la jumatate si pus in fata unei comisii disciplinare. De-abia in 2003 a fost absolvit de acuzatii, cel putin partial, ceea ce i-a permis reintoarcerea la lucru, dar intr-o alta pozitie administrativa. Va parasi apoi Comisia Europeana pentru a intra in viata politica. A fost ales "Omul european al anului" de revista Reader's Digest si de catre Australian Broadcasting Commission. In mai 2005, a cerut Comisiei Europene sa creeze o comisie de ancheta dupa ce a aflat ca Frits Bolkenstein (autorul faimoasei Directive asupra pietei interne) era membru al consiliului international al bancii ruse Menatep (condusa pe atunci de Mihail Hodorkovsky).
OLAF, un departament al Comisiei Europene
Oficial, OLAF este o institutie independenta de Comisia Europeana. Dar, daca privim la fapte lucrurilor, vedem ca OLAF este in realitate un departament intern al Comisiei care este gazduit intr-o cladire care apartine Comisiei, care foloseste reteaua informatica a Comisiei si care este dependent de politica de personal si gestiune a Comisei. Asta face ca, in cazul in care OLAF doreste sa selectioneze sau sa recruteze directori, Comisia are o influenta in ce priveste procedura de selectie de personal si iata de ce in Comitetul de preselectie a existat si o persoana cu grad de director din cadrul Comisiei Europene. In acest caz, persoana respectiva era sub ancheta la OLAF si asta este o situatie care reprezinta un clar conflict de interese. Iata de ce am considerat ca este foarte important sa se stie cine a decis nominalizarea acestei persoane, aflata intr-o asemenea situatie de incompatibilitate, in Comitetul de preselectie la OLAF...
O situatie izolata?
In sfarsit, mai exista o intrebare: este vorba despre o situatie izolata la nivelul institutiilor europene, despre un episod ciudat si irepetabil? Sau exista si alte probleme, poate la fel de importante, vizand sistemul de admitere a candidatilor in institutiile europene? Investigatia noastra viitoare va va aduce niste elemente totalmente surprinzatoare, foarte interesante pentru ca privesc si conditiile de acces pentru candidatii romani. Suntem egali la capitolul sanse cu ceilalti sau exista unii mai egali decat altii?
Raspunsul in urmatoarea ancheta internationala a ziarului nostru.