Orice s-ar fi spus - cu gand bun sau rau - in iuresul nabadaios al politizarii alegerilor noului Patriarh, totul pare sa fie dat uitarii.Privind insa din exteriorul tesaturilor ierarhice, presupusele "lupte" pentru ocuparea locului de Pastor al Ortodoxiei nu au fost deloc la "inaltimea" asteptarilor unora dintre nedusii la biserica. Fiindca, in mod nesteptat, al saselea Patriarh al Romaniei, IPS Daniel, Mitropolit al Moldovei, a fost ales in linistea si discretia pe care nici chiar jurnalistii - de atatea ori acuzati ca deformeaza lucrurile si dau apa la moara nevrednicilor de Dumnezeu - nu au indraznit sa le tulbure. Dimpotriva, s-au supus conduitei cerute de reprezentantii clericilor, asteptand, in nelinistea proprie meseriei, semnul divin. Iar membrii Colegiului Electoral Bisericesc nu au stat prea mult pe ganduri. Clericii si laicii, ierarhii si mirenii au hotarat sa-si acorde voturile Mitropolitului Moldovei, in semn de apreciere a calitatilor sale. Raportul de 95 de voturi la 66, exprima clar acest lucru! Cu toate ca, atat IPS Daniel, cat si IPS Bartolomeu sunt „oameni si de carte si de misiune” - au recunoscut si cinstitele fete bisericesti - varianta aleasa a luat in calcul "tineretea, vigoarea si implicarea pe care o poate avea in misiune Mitropolitul Daniel". Altii, oameni politici si de cultura, si-au permis sa avanseze, in asteptarea anuntului oficial al Patriarhiei, recomandari de genul: "Mladiere ferma, nu bizantina!” ; "Sa fie mana de fier, dar cu putina catifea!" - afirma acad. Razvan Theodorescu. Linistea fetelor bisericesti s-a reinstaurat, fara indoiala, cand noul Patriarh, adept al ecumenismului, a rostit frazele de duh in care a insistat asupra dorintei sale de a sluji Biserica Ortodoxa Romana asa cum a slujit-o Patriarhul Teoctist - decedat in 30 iulie, la varsta de 92 de ani - "care ne-a lasat o mostenire luminoasa, pe care noi trebuie s-o pretuim, s-o pastram si s-o cultivam.Rugam pe toti cei ce iubesc Biserica sa ne ajute pentru ca Patriarhul nu lucreaza singur. Avem nevoie de sfatul, incurajarea, cooperarea credinciosilor si clericilor. Sa ne ajute Dumnezeu sa simtim bucuria roadelor celor care se daruiesc Bisericii Ortodoxe si poporului roman!" Asta numai daca "factorul politic" va intelege ca e cazul "sa se amestece mai putin in ceea ce trebuie sa faca Biserica", potrivit primului-ministru, Calin Popescu Tariceanu.Dincolo, insa, de tensiunea asteptarii noului Patriarh, la care, vrand, nevrand, am fost supusi cu totii, am trait, in acest rastimp de 44 de zile, momente de speranta privind nevoia purificarii drumului pana la Dumnezeu - de atatea ori intinat de unii dintre aceia care au incalcat cu buna stiinta Invataturile Sfintilor Parinti. A iubirii intru Iisus, pe a carui istorie bimilenara s-a inaltat Biserica Ordodoxa Romana, ca aparatoare si pastratoare a traditiei evanghelice. Dar in orice speranta se cuibareste, cu voia sau fara voia noastra, si indoiala cu semn de intrebare: In cati dintre noi mai incape astazi fiinta lui Dumnezeu?!Va reusi, cu siguranta, sa ne raspunda cel ales pentru a pastori, si cu iubire, sufletele romanilor crestin ortodocsi.