ROMANIA CA TELENOVELA
O data cu electrificarea, patrunse in Vintileasa si cinematograful. Pe la sapte si ceva, dupa intoarcerea de la camp a camionului G.A.C., operatorul Gheorghe Catanuta isi facea aparitia pe bicicleta, venind din Vintileasa-Deal cu filmul bine prins in capcana de sarma a portbagajului.

Erau filme vechi, rulate la Floresti cu ani in urma, si care calatoreau de acolo prin tot raionul, din comuna in comuna, din cinema satesc in cinema satesc, ca sa se intoarca, peste mult timp, zdrentuite total, cu multe scene lipsa, cu sonorul sters pe metri intregi de pelicula. Gheorghe Catanuta, absolvent a patru clase elementare, era un tip inalt, cocarjat, care ziua facea caramizi pe la casele din sat, impreuna cu cei doi baieti ai sai, iar seara, de pe la sapte si ceva, se ocupa cu filmul.

Inaintea lui Gheorghe Catanuta, postul de operator il ocupase Ghita Parvana, profesor de fizica in Vintileasa, numit in acest post pe considerentul ca Fizica se ocupa si cu electricitatea.

Dupa un timp, Ghita Parvana fu destituit si nu numai destituit, dar si ridicat intr-o noapte, dupa ce organele de specialitate descoperira ca stia carte si, din acea clipa, dadura de capat unei anchete ample, complexe, declansate din clipa cand mai multi tarani saraci din sat se plansera ca la caminul cultural se proiecteaza filme aflate sub influenta dusmanului de clasa. Cativa tovarasi in civil poposira in sat in chip de flacai care-si cautau tovarase de viata printre tinerele inscrise deja in CAP. Isi gasira fara prea mari probleme si mersera la film tinand de mana viitoarele sotii.

Stand pana la sfarsit, cu mana lor  zdravana in mana gingasa a  fetelor, tovarasii in civil vazura cu stupoare ca filmul sovietic, pe care-l stiau aproape pe de rost, de atatea ori il vazusera pana atunci, rula altfel in Vintileasa.
Tovarasa colhoznica ii spunea dusmanului de clasa ca si in filmul pe care-l stiau, te urasc, naparca, o sa te calcam in picioare! Numai ca in priviri avea acum ceva ciudat: o licarire parsiva, de femeie lipsita de morala proletara, astfel ca toata chestia cu calcatul in picioare avea o alta semnificatie, profund dezmatata.

Nu putea fi altceva - scrisesera tovarasii in Nota informativa ­ decat o uneltire a operatorului Ghita Parvana care se angajase ca operator tocmai pentru a submina din interior educarea revolutionara a taranilor saraci din Vintileasa.

Dupa 1965, cand incepura reabilitarile, dosarul lui Ghita Parvana fu revizuit, iar fostul operator eliberat. Comisia speciala de ancheta stabili ca era victima unui abuz al perioadei staliniste.

Intr-adevar, filmele sovietice din Vintileasa rulau schimbate dusmanos in scenele cheie.

Ghita Parvana n-avea insa nici o vina.

De vina era faptul ca inainte de a ajunge in Vintileasa rolele cu filmul respectiv facusera un lung circuit prin raion. Pe parcursul acestuia, la un moment dat, fusesera date in satele din munti, necooperativizate inca si, lucru mult mai grav, alcatuite in majoritate de chiaburi.Urmarite de privirile lor dusmanoase, filmele isi modificasera scenele cheie in chip contrarevolutionar.

Sosind pe bicicleta sa batrana, Ghoerghe Catanuta  descuia lacatul caminului cultural, punea in prag un scaun cu trei picioare (sa nu intre lumea) si, dupa ce-si urca pe scena bicicleta, legand-o cu lantul, scotea de acolo ecranul urias (o rama neagra, inchizand un dreptunghi de panza alb-cenusie), si-l fixa in cuie de-a lungul peretelui dinspre sosea. Dintr-un dulap ascuns in culise, scotea cateva placi prafuite si, cateva minute mai tarziu, melodia dulceaga a Vagabondului o lua razna pe deasupra satului, ajungand, in goluri de tacere, pana departe, in Vintileasa-Deal.

Pe la 8, se puneau biletele in vanzare. Veneau oamenii seriosi, frizerul cu nevasta-sa, carora nu le scapa nici un film, preotul Durbaca, aducandu-si scaun de acasa, cate-o liceana cu maica-sa, stand cuminte tot filmul. Intrebau ce film este, si Gheorghe Catanuta raspundea invariabil, Comedie cu Stan si Bran, in amintirea unui film adus de el, cu "pile" de la Floresti, si care ii placuse si lui, pentru ca era film mut si el nu stia sa citeasca. Filmul era vechi, cu multe scene lipsa, cu metri intregi de sonor stors, timp in care Gheorghe Catanuta punea sa cante patefonul, astfel ca, in timp ce pe ecran un chiabur perfid se strecura la adapostul noptii ca sa incendieze hambarul colectivei proaspat infiintate, in sala plutea dulcea, languroasa melodie a Tangoului italian. Deseori, filmul se intrerupea brusc, clipea, buimaca, lumina becului din tavan, si Gheorghe Catanuta scotand capul pe fereastra cabinei racnea aspru: stinge tigara in sala.

Si acum insa se ivi o problema.

Pentru ca pelicula era uzata, filmele nu erau lipsite de finalurile in care se putea vedea daca spionul a fost sau nu prins. Actiunea nu trecea mai departe de clipa incordata cand banditul ridica pistolul si-l atintea banditeste catre omul ordinii populare, si multi din sat veneau de zeci de ori sa vada acelasi film doar-doar el va reusi sa treaca de momentul respectiv si banditul va trage sau, dimpotriva, omul ordinii populare va trimite primul glontul.

Cei de la raion erau insa multumiti de activitatea tovarasului Gheorghe Catanuta.

Vintileasa se situa pe primul loc pe regiune la numarul de spectatori!