"Se-Ducere..." cu intarziere

O calatorie inapoi spre tine insuti. Un drum catre "inima" labirintului, unde iti afli in oglinda propriul chip. Un joc ce se transforma din cautare in poveste si din nou in cautare a propriului sine... Un spectacol de teatru mai putin spectacol si mai mult joc, o lume de poveste construita mai putin din cuvinte si mai mult din imagini, parte reale, parte inchipuite, parte aromate. Proiectul "Se-Ducere Bucarest" realizat in cadrul "Via Cultura" si regizat de Antonella Cirigliano, un drum cultural care leaga Italia si Romania, se doreste un experiment prin care fiinta, pierduta intr-un labirint, sa-si creeze propriile labirinturi mentale, care sa o ajute sa afle drumul.
Invitatia organizatorilor la spectacolul "Se-Ducere Bucarest" era "intr-un tunel al timpului" unde, printre imaginile recompuse ale Capitalei de altadata, "spectatorii" sa contemple totodata Bucurestiul contemporan. Dar spectatorii devin, in fapt, creatori ai tunelului, iar imaginile Capitalei de altadata sunt mai degraba proiectii personale asupra unor locuri acum transformate in "Bucuresti contemporan". Inceputa aproape banal, printr-un drum ghidat de la Sala ArCuB pana in fata Universitatii Bucuresti, povestea incepe sa se complice dupa minute intregi de asteptare (lipsa de sincronizare sau una dintre incercarile "de basm" la care este supus eroul?!). Prima parte a traseului se desfasoara, asadar, printr-un Bucuresti preacunoscut, pe care insa asteptarea si intalnirile il transforma intr-un taram nou. Imagini din alte timpuri, scoase la iveala de cuvintele unuia dintre actori si de o imagine veche, impaturita stangaci si luminata difuz a vechii gradini a Unionului, toate se suprapun peste locurile bine-cunoscute din Bucurestiul de fiecare zi.
Aceasta este si ideea tinerilor artisti din Italia, care vor sa uneasca limbajul teatral cu cel reprezentativ, incercand in acest fel sa traduca in teatru aventura familiei Remondini, cea care prin Giovanni Antonio a fondat la 1660, in orasul Bassano del Grappa, prima sa tipografie. O intreaga industrie a imaginii s-a creat de atunci, imagini sacre imbinandu-se cu cele cavaleresti, cu carti de joc, portrete, soldatei pentru decupat... Laboratorio Immagine Sensoriale (LIS), creatorii performance-ului de la Bucuresti, la care participa si 12 actori romani, isi propun sa construiasca o lume suspendata undeva intre realitate si imaginatie.
Harta cu care fiecare dintre participanti pleaca in "marea" aventura este un bilet catre propria lume... Un actor iti deschide drumul, te lasa sa mergi putin impreuna cu gandurile tale si apoi un altul iti iese in intampinare si te conduce catre "regatul imaginii". Intri in lumea povestilor, iti duci cu tine propria dorinta ca pe un dar pretios, te joci cu timpul, cu lumina si cu umbrele, intri in labirint si la capatul lui iti afli chipul reflectat in oglinda. O oglinda in care chipul tau se contopeste cu al celui din spatele oglinzii. Amplificand senzatia de irealitate jocul oglinzii care iti ghideaza pasii prin labirint aminteste de povestea lui Borges. "In acele timpuri, lumea oglinzilor si lumea oamenilor nu erau, asa cum sunt acum, despartite una de alta. (...) Ambele regate: cel al oglinzilor si cel al oamenilor, traiau in armonie; puteai trece prin oglinzi. (...) Intr-o noapte, fapturile din oglinda au invadat pamantul. (...) La sfarsitul unui razboi sangeros, Imparatul Galben a invins prin magie. El i-a respins pe invadatori, i-a intemnitat in oglinzile lor si le-a impus sa repete, ca intr-un fel de vis, toate actiunile oamenilor". Si te intrebi tu carei lumi ii apartii...
La capatul drumului te asteapta o surpriza. Bucata ta de harta, biletul tau prin labirint, intregeste Harta cea mare. Si esti asteptat sa lasi un semn al trecerii tale (prin lume?!), un desen, un gand. La plecare primesti o "bucata de poveste", bine impaturita. E un crampei dintr-o imagine pe care o iei cu tine...

---

Despre autor: