In momentul in care scriu acest text, procedura de alegere a noului Patriarh este in toi si prin urmare nu veti gasi aici nici o opinie fata de vreunul dintre alesi. Ceea ce ma face totusi sa scriu despre aceasta chestiune e refuzul Bisericii, chiar si in ziua alegerii, de a face publica lista electorilor din Colegiul Bisericesc, la fel ca si interdictia televiziunilor de a lua citeva imagini din sala in care se vor desfasura alegerile, ca sa-si ilustreze stirile despre acest subiect. Care va sa zica, totul ramine la secret, ferecat de ochii enoriasilor, a caror singura sarcina e sa creada si sa-si vada de treaba. Totusi, dincolo de aroganta obraznica a celor care au decis ca lucrurile trebuie sa stea asa, ceea ce regret cel mai mult e lipsa de reactie a credinciosilor luminati in fata acestei conspiratii penibile a capilor BOR. Poate ca putini mireni stiu ca statul asigura de la buget o parte importanta a salariilor clerului si ca banii pe care ii incaseaza un inalt prelat reprezinta echivalentul unui salariu ministerial. Un guvern eclesial, mult mai numeros insa, e sustinut de catre cetateni din banii lor, tot asa cum aceiasi cetateni sustin financiar guvernul laic. In fond, cetateanul enorias e dublu impozitat pe partea religioasa. Pe de-o parte contribuie suculent la salariile preotilor si ale inaltului cler, pe de alta plateste separat orice serviciu religios. Cind e vorba despre bani, Biserica se comporta precum o institutie publica, cind e vorba despre informatii, precum una privata.