Zilele trecute, Romania a semnat cu Statele Unite ale Americii un acord care, in practica, functiona de cand lumea. Tratatul de extradare, caci despre el e vorba, este mai mult o dovada de recunoastere a faptului ca SUA ne acorda si noua o oarecare importanta, ca stat, si mai putin o necesitate. Cel mai bun exemplu in acest sens l-am avut la finalul crizei ostaticilor din Irak. Din cauza ca Mohammad Munaf era un vector important pentru americani, personajul cu pricina a fost saltat fara probleme chiar din ambasada, adica de pe teritoriu romanesc. Nimeni nu si-a pus atunci problema ca cele mai recente scripte semnate de cele doua state in acest sens dateaza tocmai din 1924. Individul a fost predat pur si simplu trupelor speciale, in baza Conventiei de extradare semnata la Bucuresti, acum mai bine de 80 de ani.

De partea cealalta, oricate hartii ar semna o tara precum Romania cu o superputere precum SUA, interesele celei din urma sunt singurele care conteaza.