De peste 20 de ani face reclame pentru America. Si cea de Nord, si cea de Sud. Ioana Diaconovici a lucrat pentru Disney si HBO, Ogilvy si toate agentiile mari de peste Ocean. Dar acum vrea sa se intoarca acasa.

Are un prieten care a trecut Dunarea inot, cu o plasa innodata de git, iar acum este profesor la San Francisco. Ioana Diaconovici a plecat insa din Romania pe o cale legala - casatorita cu un venezuelan. De atunci, colinda lumea si incearca sa o convinga sa cumpere prin reclamele sale. America de Sud si de Nord, Europa. In prezent, locuieste in Chile si este Art Director la o agentie din Santiago. Dar i s-a intetit dorul de casa si vrea sa se intoarca in Romania.

Cind ai plecat din Romania?

La mijlocul anului 1981, cu destinatia Venezuela. Eram casatorita atunci cu un baiat venezuelan care facuse un master in Petrol in tara noastra si aveam impreuna o fetita cu numele de Amada (iubita in spaniola)…

Nu ti-a fost teama?

Am avut multe indoieli. Imi inchipuiam ca nu voi reveni niciodata acasa. Si mai mult ca nu plecam in alta tara din Europa, plecam pe alt continent, cu o cultura foarte diferita de a noastra. Pentru o vacanta, era exotic, dar pentru toata viata… era de vazut! Prietenii mei erau bucurosi ca plecam, ei ar fi facut la fel daca ar fi putut. Am de fapt un prieten care a trecut Dunarea inot, cu o punga de plastic innodata la git. A ajuns profesor la Scoala de Arte din San Francisco.

Cum a fost intilnirea cu Vestul?

A fost foarte emotionant, pentru ca am avut norocul sa petrec un an in Germania Occidentala in acea vreme si mai precis in Haidelberg, un micut orasel studentesc cu multa istorie si cultura. Inainte de a ne duce in Venezuela, am facut o pauza la cea mai buna prietena in Haidelberg, am locuit un timp cu ea. Si imi amintesc de multe emotii. Cum aerul de libertate se reflecta in atitudinea oamenilor, in moda, in televiziune si aparitia unei miscari contraculturale foarte importante pentru mine in acel moment, miscarea punk, cu aerul ei de agresivitate si indolenta, in acelasi timp. Dar, daca pot spune ceva de un soc real, asta s-a produs cind am ajuns in Venezuela. Nu era numai alt continent. Era alta latitudine, clima, vegetatie exuberanta, pasari, salsa, merengue si oameni foarte zgomotosi! Veselia venezuelanilor m-a surprins foarte placut! Citisem „Un veac de singuratate" de Gabriel Garcia Marquez si nu crezusem ca era real. Traind in America Latina si mai precis in tropic, am realizat ca exista Realismul magic. Eu incepeam sa traiesc acolo si Macondo exista in toate partile, asemenea clanului Buendia!

De ce ai ales tocmai publicitatea - un domeniu in care ai nevoie de cunostinte solide despre poporul pe care incerci sa il convingi?

Intr-adevar, nu vorbeam spaniola inca si-mi era foarte greu! Dar am inceput sa lucrez ca ilustrator intr-o mica agentie de publicitate din Caracas, infiintata de un roman stabilit de multi ani in Venezuela si care era singurul cu care ma intelegeam. Desenam Story Boards pentru spoturi tv. Dupa patru luni, filiala Ogilvy de acolo cauta personal. Si asa am inceput cu adevarat cariera mea in publicitate. Ogilvy&Mather Worldwide, a fost scoala cea mai buna pe care puteam sa o urmez in acest domeniu. Am invatat limba spaniola chiar in publicitate. Mereu am sa afirm ca cel mai bun drum de a invata o limba este pe strada, nici un curs nu este mai bun decit practicind dialogul!

Una dintre reclamele cu care romancai-a emotionat pe sud-americani Si dupa ce te-ai deprins cu venezuelanii, ai plecat in SUA? In ’93, aveam ceva dolari strinsi si am vrut sa cunosc SUA, da! Aveam destui prieteni din Venezuela locuind acolo, asa ca am plecat pentru un timp ca sa fac niste cursuri si sa incerc sa cunosc cite ceva din viata americanilor. Fusese pentru mine o mare necunoscuta. Prima data am ajuns la Miami, dar nu mi-a placut prea mult. Era plin de latini si ma simteam ca in Venezuela, dar cu sistemul nord-american, unde totul functioneaza perfect. Am decis sa plec in California, mai precis la San Francisco, unde aveam un interviu cu Young&Rubicam. Se spunea ca San Francisco este replica New Yorkului in California. Cunosteam New Yorkul bine si mereu mi s-a parut foarte interesant: arta si cultura din toata lumea in acelasi loc! Asa am ajuns in San Francisco si m-a impresionat: se simtea inca prezenta miscarii hippie din 1970, in New Valley si Castro - un cartier de gay, foarte boem. Mi-a placut foarte mult sistemul nord-american, dar oamenii mi s-au parut reci, robotizati. Trebuie luat in cont ca eu plecam din Venezuela in SUA, eram obisnuita cu caldura oamenilor din tropic.

Ai fost freelancer acolo. De ce?

Nu aveam acte ca sa lucrez legal si atunci am inceput sa fac Story Boards pentru Grupul Bravo de Y&R si de asemenea ilustratii pentru o carte pentru copii. A doua oara, am creat propriul studiou cu un mac G4 si Internet. Lucram noaptea, dormeam dimineata si umblam la sedinte si vizitam clientii dupa-amiezele. Interesant si foarte obositor. Dar se poate foarte bine lucra fara un orar de lucru. De fapt cred ca este absurd orarul de lucru in publicitate: nu poti avea fortat o idee foarte buna la 9 dimineata sau la 10. Poate sa-ti vina la 5 dupa-amiaza. De aia in publicitate stii cind ajungi la agentie, dar nu stii cind pleci acasa.

Ce reclame ai facut pentru Walt Disney?

Se poate spune ca anul in care am lucrat pentru Walt Disney Co. a fost foarte instructiv. A trebuit sa invat despre personalitatea celor sase eroi standard si sa compun 50 de istorii despre aceste personaje, cu ocazia aniversarii a 26 de ani de Disney World. Au fost in total 200 de desene pe care le-am inventat, pentru ca fiecare dintre cele 50 de povesti aveau patru fete. Intre timp, Warner Channel s-au interesat de mine, dupa promotia Disney, si mi-a oferit o slujba in televiziune. Asa ca am renuntat din pacate la Disney, pentru ca era competitia directa pentru Warner, si am inceput o perioada noua de experienta, in HBO OLE.

Cum ai descrie reclamele sud-americane in comparatie cu cele din SUA sau din Europa de Vest?

America Latina este un continent foarte mare si nu se poate vorbi de o publicitate latino-americana. Are multe diferente intre tari, nu este acelasi lucru Buenos Aires cu La Paz, asa cum imi inchipui cit difera reclamele englezesti de cele italiene, intre cele europene. Cred insa ca din America Latina, Brazilia si Argentina sint tarile cele mai experimentate. Chile a intrat in competitie de abia in ultimul timp. Daca mi-as putea permite, totusi, cred ca publicitatea europeana se adreseaza unui public mai informat, este mai rationala. Publicitatea sud-americana este mai emotionala si se bazeaza mai mult pe imaginea marcii. Cauta mai putin informatiile si mai mult sentimentele. Statele Unite, pe de alta parte, au o traditie in experienta si in contactul direct.

Care sint cele mai mari greseli pe care le-ai facut in 26 de ani de experienta?

Imi amintesc ca o data am gresit foarte rau, cind m-am dus sa aprob culorile unui afis. Totul a iesit pe piata cu mult verde in fond. Clientul era furios, eu eram foarte trista, pentru ca eram foarte exigenta cu mine insami. Dar agentia a platit costul reimprimarii si eu am fost foarte atenta a doua oara. A fost prima si ultima data cind am avut o greseala tehnica!

De ce vrei sa te intorci in Romania?

Mi se pare foarte interesant ca pot sa lucrez acolo, sa dau ceva din cunostintele mele si sa experimentez stilul publicitatii din Romania. Ciclul America Latina cred ca se poate inchide, cu multele lui experiente incredibile si fascinante. Este timpul sa ma duc acasa.

Mai multe despre publicitatea chiliana, pe www.cotidianul.ro/select