SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
In blocul cel nou cu birouri de inchiriat, ridicat peste drum de intrarea in Cimitirul Sfanta Varvara, se muta zilnic tot felul de societati si companii. Uneori, tirurile si camioanele cu mobilier vin agale in urma convoaielor funerare si par sa faca parte din ele. Cate un sofer mai prost indreapta coloana spre curtea blocului si preotul trebuie sa-l dojeneasca: "La stanga, fiule, la stanga!". Functionarii de la ultimele etaje sunt avantajati, fiindca pot urmari cortegiile pana ce ajung la groapa si au ce comenta. Birourile directorilor, de la etajele unu si doi, insa n-au parte decat de inghesuiala de la poarta cimitirului. In ciuda unor incoveniente firesti, cum ar fi dangatul clopotelor si nesfarsita mormaiala a preotilor, pe care termopanele nu reusesc sa le rezolve complet, birourile continua sa fie inchiriate de edituri, societati de asigurari si chiar de oficii navale. Functionarii, care in zilele fara multe inmormantari se trezesc cu ciungii si cu ceilalti milogi de la poarta cimitirului in usile birourilor lor, ii zic cladirii Turnul Babel. Arabul, care a cumparat maidanul si a inaltat blocul, n-are probleme cu cele sacre. Facem pret bun, zice el, si la oamenii nu conteaza morti.


Arabul are dreptate. In numai cateva zile de la instalare, inmormantarile nu mai deranjeaza pe nimeni, iar portarii nu se mai cearta cu cersetorii. Directorii s-au inteles sa constituie un fond umanitar si amaratii, care in primele zile misunau pe coridoare si se ascundeau prin veceuri, ca sa le poata taia calea barosanilor, primesc zilnic cativa lei si-s multumiti. Au, cum s-ar spune, un venit sigur, pe care si-l apara de alti cersetori cu carjele si cu bastoanele pentru orbi. Din cand in cand, la usile directorilor bat niste indivizi dubiosi, care solicita sponsorizari pentru inmormantarile de VIP-uri. Un patron mai slab de inger a dat bani si s-a trezit ca, in fruntea unui cortegiu funerar televizat, doi ciocli purtau o pancarta mare pe care scria: "Eveniment sponsorizat de Marisol Mezeluri SRL". Sunt zile cand personalul de la etajele cinsprezece si saisprezece n-are de lucru, si femeile isi trag scaunele langa ferestre si se uita in cimitir ca la teatru. La prima vedere nu se intampla nimic. Dar dupa ce descoperi obiceiurile si tainele locului, intelegi ca e multa viata in cimitir. I-ai vazut, tu, pe aia doi in negru, care vin cu flori?, o intreaba doamna contabila-sef de la Marisol Mezeluri pe colega de la resurse umane. Cei doi - o doamna de 30 de ani si un domn de 40 - veneau la criptele sotului si respectiv a sotiei in zile diferite, dar de o saptamana sosesc martea, la aceeasi ora si pleaca impreuna. "Ce conteaza ca sunteam  mort sau ca respiram - zice arabul - mezeluri afaceri, cemeteru afaceri. Daca e voie, cumparam cemeterua€™."