Intretinut de astronomi amatori entuziasti, Observatorul Astronomic din Bucuresti are nevoie de zeci de mii de euro pentru a fascina publicul.

Muzeograful Adrian Sonka si, in curind,
centenara „luneta a amiralului" Observatorul Astronomic Popular din Capitala, cel mai ieftin loc in care se poate aduce o fata, se sprijina doar pe un muzeograf si pe un referent. Cei doi fura ochii vizitatorilor cu un instrument mai batrin decit comunismul rominesc, unul luat cu imprumut si cu altul mostenit de la amiralul Vasile Urseanu, care a cladit institutia in 1910. Pentru un spectacol cosmic reusit, institutia ar avea nevoie de vreo 30.000 de euro: 7.000 de euro pentru un telescop complet computerizat, 2.000 pentru unul care sa arate eruptiile solare si alte 20.000 pentru un planetariu gonflabil. Fondurile ar trebui sa vina prin Muzeul Municipiului Bucuresti, de care apartine institutia. Spiritul ctitorului Urseanu bintuie si acum odaile intunecate ale Observatorului. De la imensul sau tablou pus de straja la poarta si bustul din capul scarilor pina la „luneta amiralului" din cupola. Un aer batrinesc pluteste pe podelele subrede ale incaperilor strimte din muzeu. „Aici ii tinem pe oameni pina se intuneca", prezinta muzeograful Adrian Sonka sala de expozitie fotografica din miezul Observatorului. Desi pare o fotografie banala pentru orice fan „Star Trek", „Nebuloasa cap de cal" cintareste cel mai mult intre exponatele inramate ce inghesuie universul pe pereti. „Este destul de greu de fotografiat, este o stea stralucitoare. A facut-o un astronom amator destul de avansat, Alex Conu, fotograf freelancer", spune Sonka, fizician de formatie, care, la rindul sau, ingroasa rindurile astronomilor amatori.

De cind are Observatorul site s-au inmultit si admiratorii cerului vazut prin lentile. „Seara avem peste 20-30 de persoane. Acum trei, patru ani erau si seri fara oameni", sterge cu buretele trecutul muzeograful. Tineri indragostiti, bunici cu nepoti, parinti cu copii asteapta sa plece amurgul de la Observator. „E cel mai ieftin loc in care sa aduci o fata, e un leu intrarea", face el reclama iubirii sub bolta instelata. Vreo 30 de scaune de cinematograf cu captuseala rosie, aliniate intr-o incapere cu proportii discrete, fac din cind in cind victime astronomice printre cursanti. „In fiecare an avem aici un curs de astronomie, din noiembrie pina in mai. Se tine de 30 de ani. Pe linga astronomia de manual, facem si partea practica. Anul acesta am fost in parcuri, am impartit fluturasi si ne-am trezit cu 100 si ceva de oameni. Ne-am ales si cu un astronom amator dintre ei", spune muzeograful, care se plinge insa ca ii lipseste un videoproiector. L-ar scuti sa-i mai inghesuie pe vizitatori la un video adus de el de acasa, pentru a le arata eclipsa totala de Soare din ’99.

Din dreptul rachetei care a propulsat Sputnikul, miniatura din tabla, scarile spiralate, urmarite de vitralii, duc scirtiind spre „Terasa astronomica". Trei stative metalice poarta urmele unor lunete cu moneda scoase din uz. Totusi, de aici, bucuresteanul de rind poate vedea cel mai bine universul. Are la indemina o luneta captusita cu scoci, din anii ’50, cu un obiectiv de 90 de milimetri ce mareste imaginea de 160 de ori. Numai buna pentru planete, Luna si stele. Treaba mai serioasa face insa un telescop care mareste de 400 de ori, cu 23 de centimetri in diametru, computerizat si „imprumutat de la un domn", care mareste de 400 de ori. „Vizitatorii se asteapta sa vada planetele ca la Discovery si mare parte din ei sint dezamagiti: «Ce-mi arati mie pata aia mica cu doua dungi pe ea?». Luna e insa spectaculoasa. Le mai punem roiuri stelare, aglomerari de citeva zeci de stele pe care nici nu se asteapta sa le vada asa frumos, niste nebuloase, o galaxie, doua, stele duble", expune Sonka meniul. „Le arati oamenilor un crater, i-ai dat pe spate. Ii tine si pe ei pina acasa mirarea. Ai facut si tu ceva mai util decit sa le vinzi un pachet de tigari sau o sticla de bere", isi enunta crezul Adrian Sonka.

Stinghera si misterioasa se inalta cupola de tabla din dreapta terasei. Aici isi are salasul „luneta amiralului": obiectiv de 150 de milimetri si 97 de ani de viata astronomica. „Nu o putem folosi foarte des. Cupola e manuala, se misca pe bile, trebuie sa impingi de ea. Toate mai sar uneori, cind e frig nu se invirte. E foarte buna insa la planete si la Luna. Pe Luna poti vedea detalii de ordinul a un kilometru", explica muzeograful, care, intre timp, se agata cu amindoua miinile de un tarus metalic si se opinteste. Cupola se roteste greoi. In zgomote de scripeti, muzeograful trage de lanturile ce ridica o mica trapa. Suficient ca „luneta amiralului" sa poata sa bata departe. Manevra o face insa pentru vizitatori doar de citeva ori pe an. Literatura SF i-a stirnit muzeografului pasiunea pentru astronomie, pe care a cultivat-o cu „carti de amatori". Noroc ca statea la curte, unde, spune el, cerul e mai bun decit la bloc. „Prima mea luneta era din lentile de ochelari. De-abia distingeam ceva pe Luna cu ea. E simpla si are aberatii cromatice, sferice", evoca Adrian Sonka, membru si al Astroclubului Bucuresti. ONG-ul cu pricina si Societatea Astronomica Romina de Meteori (SARM), cu sediul la Tirgoviste, par a fi, de altfel, cele mai active asociatii de astronomi amatori din tara, din spusele membrilor. Pasiunea lui Sonka, intretinuta cu carti, cursuri si corespondente, se regaseste prin alte 20 de cluburi de amatori din marile orase.

O stea cazatoare l-a intrigat pe copilul Alex Conu, acum coordonatorul comisiei de fotografie astronomica din cadrul SARM. „Eram la tara si am vazut un meteor extraordinar de stralucitor. Am vazut ca e o steluta care pica, trebuie sa fie ceva in gradina. M-am dus in gradina si n-am gasit nimic. M-a intrigat chestia asta", isi aminteste de inceputuri fotograful de 24 de ani, laureat la concursuri internationale de fotografie astronomica.

Fiecare sfirsit de iulie aduce tabara nationala de astronomie a Societatii de Meteori. Aici, in jur de 60 de neinitiati invata de la minuitorii experimentati ai lunetelor. „E singura asociatie nationala de astronomie din Rominia", isi preamareste Alex Conu asociatia, animata de circa 100 de membri, rasfirati in mai multe filiale din tara. Chiar acum, membrii SARM incearca sa convinga Organizatia Internationala de Meteori sa recunoasca un nou curent de stele cazatoare, descoperit de ei in proportie de 70%. Expeditiile colective la fenomene mai rare, o conferinta nationala anuala cu toate asociatiile de astronomi amatori, organizarea o data la doi ani a singurului concurs de fotografie astronomica din Romania si observatiile din toate cotloanele universului, toate cad in sarcina Societatii. „Avem o comisie care se ocupa de meteori. Alta se ocupa de galaxii, nebuloase si roiuri stelare. Avem o comisie de educare prin astronomie, alta care se ocupa de cei abia intrati in societate si comisia de fotografie", spune Conu, satisfacut de setul de instrumente al SARM, printre care s-a strecurat si un telescop de 30 de centimetri in diametru.

Astroclubul Bucuresti are 50 de membri care isi impart la rindul lor astronomia. „Observatii la stele variabile, Soare, observatii deep-sky, la meteori, astrofotografie, constructie de instrumente", enumera Ruxandra Popa, presedinta clubului. Dotarile lor nu sint de lepadat: lunete si telescoape de toate tipurile, unele utilizate chiar de astronomii profesionisti in urma cu ceva ani. Se adauga „programe moderne de planetariu sau de preluare de imagine". Ruxandra Popa vorbeste cu pasiune despre tot ce este legat de originea si evolutia universului, de formarea si structura galaxiilor. „Cel mai important fenomen observat de mine a fost eclipsa de Soare din 1999, din Rominia, cind am realizat o inregistrare video a fenomenului", spune presedinta, care a fotografiat si tranzitul planetei Venus din 2004. De cele mai multe ori, rezultatele observationale ale astronomilor amatori depasesc granitele, ajungind in mari reviste de astronomie precum „Sky and Telescope" si „Astronomy" sau la foruri internationale de talia AAVSO (Asociatia americana pentru observarea stelelor variabile).

Astronomii profesionisti ies la pensie Popularizarea astronomiei este o alta misiune a Astroclubului. „Prin vizitarea unor scoli, prin iesiri in parcuri cu instrumentele, prin expozitii de fotografie astronomica", completeaza Popa. Cu toate acestea, nu toti amatorii isi pastreaza patima vie, iar majoritatea incepatorilor ramin cu dezamagirea. „Daca vin si nu vad ceva care sa le ia ochii in doua secunde, se cam dezumfla", spune Alex Conu. Desi Adrian Sonka estimeaza in jur de 3-400 de astronomi amatori catalogati, doar o zecime dintre acestia isi pun constant curiozitatea la contributie. Pe de alta parte, astronomi profesionisti sint in jur de 50 in toata tara, insa mare parte din ei sint la un pas de pensie.

Despre noul show narat de Robert Redford la Hayden Planetarium, pe www.cotidianul.ro/select