Pe masura ce se apropia ziua de 11 septembrie, televiziunile, teroristii, autoritatile americane au inceput sa dea semne de interes fata de subiectul atentatelor. Osama bin Laden si-a vopsit frumos barba si a aparut la televizor pentru a da o dovada fanilor sai si telespectatorilor CNN ca se simte bine si, in ciuda aparatului de dializa de care e legat ombilical, e inca in siguranta. Ca telespectator vag interesat de geopolitica, petrol si viitorul Americii ca jandarm mondial, am impresia ca, de la an la an, comemorarile atentatelor devin din in ce mai acut prilej de ritual mediatic. Omenirea, asemeni unui imens mamifer terestru, a inceput sa aiba amintiri vagi despre cataclismul din acea toamna a anului 2001 care a schimbat prioritatile in toate cancelariile lumii. Imaginile cu avioanele lovind Turnurile Gemene, vazute si revazute de miliarde de ori, reluate pe generice, in filme documentare, in promouri, la jurnalele de stiri, au inceput sa-si piarda caracterul infiorator. Imaginea raului, difuzata pina la tocirea nervului optic, ajunge sa devina doar un prilej de plictiseala sau, cel mult, de indignare formala. Una din marile porcarii ale erei media e aceasta forma industrializata de a intermedia la nesfirsit forma televizuala a raului, de a-l comercializa la kilogram si de a-l posta fara intrerupere in vitrina spre deliciul moral al stimatilor telespectatori. Poate ca difuzarea cu parcimonie a secventelor cu prabusirea Turnurilor Gemene ar prelungi intrucitva starea de veghe morala. Poate.