Ion Iliescu, moartea motiunii

Lectia motiunii este ultima sansa pentru actuala conducere a PSD. Cand credeam ca acest partid se reformeaza, crocodilii au iesit din mal. Mircea Geoana trebuie sa inteleaga macar acum, in al 12-lea ceas, ca diplomatia este o exceptie in politica, nu o regula. Cu stilul actual, el pierde serios aderenta. Liderii judeteni si cei din conducerea centrala inca mai asteapta un semn ca liderul lor e barbat. Ca nu se intimideaza, ca nu mai cedeaza unor presiuni din partea maestrilor in ape tulburi. Cel mai fericit lucru ar fi sa-i consulte in prealabil, pentru a le obtine girul. Sunt totusi oamenii care au condus PSD 15 ani. Decizia ramane a lui, linia partidului la fel, dar experienta si greutatea unora nu pot fi ignorate. Intelept este sa-i ai de partea ta, nu dusmani. Lipsa de barbatie, intoarcerea cuvantului dat, amanarile repetate ale unor proiecte - toate sunt semne ale slabiciunii lui Geoana.


E foarte clar ca acest partid-mamut nu e usor de condus. De la personaje cu profil PRM, ca Eugen Nicolicea, pana la politicieni cu viziune europeana, precum Cristian Diaconescu, PSD are in el toata fauna politica. Suficienti serpi, vulpi batrane cu duiumul, elefanti offshore. Chiar si dinozaurii ce pareau impaiati inca mai scot cate o flacara la pranz.  


Geoana este poate lipsit de experienta. Nu e uns cu alifiile de la farmacia CC al PCR. Poate nu stie inca sa joace strategic. Defectele lui Geoana sunt insa incomparabil mai mici fata de calitati. Este un lider modern, de tip european. Atata democratie cat este acum in PSD nu a fost niciodata, de la inceputurile acestui partid. Poate chiar prea multa uneori...


Coruptia, prezenta politicienilor educati la scoala comunista, jocul la sapte capete si alte probleme grave nu pot fi reprosate lui Geoana. Cei mai multi dintre cei care judeca actuala conducere uita imaginea catastrofala ce a dominat ani de-a randul in PSD. Acum sunt probleme, dar de cu totul alta natura. Ani buni, acest partid, fie ca s-a numit FDSN, PDSR sau PSD nu ne-a obisnuit cu prea multa democratie si transparenta. Alte reguli au guvernat aceasta structura speciala. Poate de aici frictiunile. Se schimba principiile si stilul de conducere. Era de asteptat ca atunci cand va deveni un partid european, PSD sa tremure din temelii.


Prin acest gen de cutremure provocate de altii a trecut si Adrian Nastase cand era presedintele partidului. Ca si acum, cauza era tot Ion Iliescu. Creatorul partidului nu concepe ca altcineva ar putea conduce, in afara de el. De aici afirmatia ca va iesi din politica doar cu picioarele inainte. Si criza de nervi in momentul in care a fost schimbat din functie.


Om politic experimentat, lider exersat si rabdator, Ion Iliescu este insa intr-o pasa proasta de ceva timp. In ultimii ani, greseli majore i-au stirbit prestigiul. Refuzul incapatanat si de prost augur al alegerilor anticipate in 2003, prin care PSD putea sa valorifice la maximum reformele Guvernului Nastase, mai apoi intrarea in NATO si UE. Gratierea lui Miron Cozma, simbol al violentelor mineresti din 1990, 1991 si 1999.


Acum, violenta pe care o arata impotriva motiunii de cenzura e suspecta. Ar fi trebuit sa incurajeze un gest clar si binevenit, de opozitie. Dupa atata balmajeala si incoerenta, a venit in sfarsit un gest politic fara echivoc. De ce se teme Ion Iliescu? Ce resort il impinge de la spate sa faca acest gest sinucigas pentru propriul partid? Luni, motiunea era gata. Existau patru exemplare la presedintele partidului. Toata conducerea o aprobase in Comitetul National Executiv. Asteptarea media si a clasei politice era foarte mare. Dupa interventia violenta a presedintelui de onoare, Geoana a gresit si a cedat. A venit amanarea. Catastrofala din punct de vedere al imaginii, probabil nefasta pentru procentele PSD. Totul din cauza lui Ion Iliescu. Orgoliu nemasurat sau un plan cu bataie mai lunga? Daca il lucreaza Iliescu pe Geoana, e dispus la sacrificarea partidul doar pentru a arata ca nu se poate fara el? Diversiunea omorarii din fasa a relansarii PSD in prim planul politicii are motivatii inca ascunse. Si orice s-ar spune, Iliescu e moartea motiunii. Tot asa cum o femeie cu par pe picioare e moartea pasiunii.


Problema PSD nu este Geoana. E Ion Iliescu. Prin aceste incercari grele a trecut si Adrian Nastase, cand a incercat si el reformarea partidului. S-a descurcat mai bine, dar tot a patit-o.


A cata oara constatam in istorie ca marile probleme apar cand oamenii politici nu mai au simtul masurii? Cand nu se retrag la timp si cara dupa ei, in senectute, propria creatie?


Viziunea faraonica a lui Ion Iliescu despre politica apare inca o data, la momentele esentiale. Cand va fi dus spre piramide cu alai de bocitoare, vom constata ca faraonul a lasat cu limba de moarte sa fie ingropat langa el si partidul. Inca viu.

---

Despre autor: