Pe post de investitii - terenurile. Cresterea - o data cu peretii. Turnulete - taxele. Numai productia, adica fundatia, e cam subreda. Inflatia e inevitabila igrasie.


Nu s-a terminat bine vara si inflatia a si ajuns la limita maxima tintita de BNR. Lovitura a venit la o saptamana dupa un alt soc: constructiile au luat fata industriei sau mai degraba industria a ajuns sa conteze mai putin in ansamblul economiei. Negustorii se reped sa le ia oamenilor banii din buzunare inca inainte sa-i primeasca, iar zidarii prospera mai mult decat fabricantii care-i angajeaza sa le faca vile. Se vede cat de mult conteaza cand nu se mai apreciaza leul si cat de putin ajuta majorarea pensiilor.


Am spus mai demult ca simplificarea procedurilor legate de TVA a lasat mai multi bani la dispozitia companiilor in primele trei luni ale anului. Fluxul suplimentar de lichiditate a dinamizat cifrele de afaceri, iar majorarea valorii adaugate s-a materializat intr-un supliment de profit si de venit salarial de care s-a bucurat si statul. Anticipam ca prin reintroducerea la 15 aprilie a TVA in vama avantul va fi franat. Industria care utilizeaza multe bunuri intermediare si materii prime din import a resimtit deja lovitura: confirmarea a venit de la datele statistice facute publice saptamana trecuta: constructiile au realizat o treime din cresterea economica aferenta trimestrului doi din 2007, depasind industria, a carei contributie s-a injumatatit fata de primul trimestru. Asa si scrisesem ca se va intampla: incetinirea ritmului productiei industriale va fi compensata in planul PIB de marirea incasarilor din taxe pe produs si de cresterea contributiei constructiilor. Era de asteptat, fiindca nu s-a investit masiv in fabrici, ci in terenuri si case - potentatii gandesc pe termen scurt: "crestere sa fie, dar sa profitam si noi". Reinstaurarea controlului politicului asupra economiei - dupa scurta perioada in care intrarea in UE a determinat cativa pasi involuntari in directia pietei - a fost realizata cu pretul incetinirii cresterii economice si a unui recul si mai mare la nivelul valorilor adaugate.


Daca Guvernul - orbit de propriile interese - nu este constient ca Romania se expune pe un singur sector, macar banca centrala ar trebui sa vada problema. Unul dintre motivele pentru care se umfla deficitul extern e dat de finantarile din strainatate si de materialele din import destinate pietei interne si nu realizarii de marfuri de export. Expunerea pe un singur sector trebuia sa determine BNR sa modifice indicatorii de risc prudential. Mai ales ca, din cate se vede pe pietele internationale, sectorul imobilelor este cel mai expus corectiilor. Din nefericire, mai toate masurile luate de banca centrala au mers in directia opusa - de la relaxarea normelor de creditare si pana la reducerea dobanzilor.


Deci Guvernul, ca toate guvernele noastre, vrea sa creasca PIB, dar nu oricum. Preferabil, nu prin fortele pietei, ca sa nu se poata face afaceri fara voia politicienilor. De aici reapar taxele vamale pe relatia cu UE (taxa pe prima inmatriculare auto), TVA in vama, se majoreaza accizele inaintea calendarului negociat cu UE, se extinde baza de impunere pentru contributiile de asigurari sociale. Cu riscul unei cresteri economice mai mici si mai putin sanatoase, guvernantii muta greutatea majorarii PIB pe impozite si imobile. Acolo, in imobile, si-au bagat banii toti potentatii, si acum vor sa le rodeasca investitiile. Ceea ce nu prea au ei sunt fabricile, fiindca banii se puteau spala macar in sectorul productiv, daca se vede ca asta-i etapa pe care o parcurge tara.


Puse cap la cap, cele doua stiri - despre inflatie si despre structura PIB - arata ca economia se specializeaza si se expune aiurea. Cresterea aparenta vine din sectoare rentabilizate prin fluxuri de moneda straina si cresterea preturilor. Cand n-o sa mai intre bani ca sa umfle balonul va ramane totusi ceva: deprecierea si inflatia.