Miercurea viitoare, Cotidianul va propune, in cadrul Colectiei „Literatura", o intilnire cu scriitorul Curzio Malaparte, unul dintre „specialistii libertatii" din literatura italiana.

Kurt Erich Suckert si-a ales pseudonimul Curzio Malaparte, un nume parodic inspirat de Napoleon Bonaparte. Dar alegerea onomastica poate fi lesne considerata drept o ironica aplicare a ceea ce Platon numea teoria adecvarii numelor: daca Malaparte era initial adeptul ideologiei republicane, a trecut apoi de partea fascistilor, pe care ulterior i-a criticat, imbratisind idealurile comuniste si, in ultima perioada a vietii, a cercetat atent doctrina maoista.

Malaparte s-a nascut in 1898 la Prato, in apropierea Florentei, mama sa fiind italianca, iar tatal, german. La virsta de 16 ani s-a inrolat in legiunea lui Garibaldi, pentru a lupta impotriva Frantei. Dupa terminarea Primului Razboi Mondial, Malaparte si-a inceput cariera de jurnalist, iar in 1922 a devenit membru al Partidului Fascist, adeziune care i-a influentat activitatea profesionala: a infiintat revista „La Conquista dello stato", iar citiva ani mai tirziu a devenit redactor la ziarul „La Stampa", pe care l-a transformat intr-o publicatie cu orientare fascista. La inceputul anilor ’20 incepe sa publice si beletristica, romanul de razboi „Revolta sfintilor blestemati" (1921), in care vorbeste despre Roma ca principal inamic din cauza coruptiei endemice, atragindu-i critici din partea fascistilor.

Punctul culminant al conflictului dintre el si regimul din acea vreme din Italia a fost atins o data cu publicarea „Tehnicii loviturii de stat", in care ii ataca pe Hitler si pe Mussolini. Toate aceste abateri i-au adus cinci ani de exil in Insula Lipari si alti citiva ani la inchisoarea romana Regina Coeli, iar in 1933 a fost exclus din redactia "La Stampa".

Eliberat din detentie printr-o interventie a ginerelui lui Mussolini, Malaparte a devenit, alaturi de scriitorul Dino Buzzati, principalul corespondent de razboi pentru „Corriere della Sera". Articolele scrise de pe fronturile est-europene si din URSS, care au fost ulterior adunate in doua volume de publicistica, i-au atras din nou ostilitatea fortelor naziste.

In perioada postbelica, romanele „Kaputt" si „Pielea" i-au adus recunoasterea internationala, dar si criticile Bisericii Catolice, cea de-a doua fiind indexata in lista cartilor interzise. Dupa citeva piese scrise si publicate la Paris, Malaparte a calatorit in China si Rusia, jurnalul acestei experiente fiind publicat postum in volumul „Io in Russia e in Cina".

In 1957 a murit din cauza unui cancer pulmonar, provocat, cel mai probabil, de iradierile suferite in timpul Primului Razboi Mondial. Simtindu-si sfirsitul aproape, Curzio Malaparte s-a convertit la catolicism, schimbind inca o data - resemnat sau, pentru ultima oara, independent - partea baricadei.

Afla mai multe despre Colectia Literatura