Cand era mic visa sa fie secundul capitanului pe un vapor urias; adjunct, ca sa nu aiba nici o responsabilitate si sa leneveasca cu ochii pe mare toata ziua. "Cand am inceput sa joc, daca n-as fi devenit actor, as fi visat sa ajung artist. Cat mai mare, inegalabil, ca Beligan ori Jean Gabin", spunea indragitul actor. Mihai Fotino implineste maine 77 de ani.     "Unul dintre spectacolele care mi-au ramas adanc tiparite in suflet este piesa lui Arbuzov «Comedie de moda veche» , in regia lui Mihai Berechet. Este vorba despre o piesa cu doua personaje, eu si Carmen Stanescu, cu care am jucat multe spectacole de succes. Cum am reusit sa fiu in atentia publicului si in iubirea spectatorilor atat de mult timp nici eu nu stiu. Au trecut aniia€¦ Oamenii s-au obisnuit cu mine si au fost alaturi de mine. Din pacate, ultimii ani m-au lovit. Am fost bolnav si inca nu ma simt foarte bine. Ma bucur ca oamenii ma recunosc, vorbesc cu drag de mine si asta imi este suficient. Faptul ca sunt observat de ei, ca inca ma mai tin minte, inca ma mai iubesc reprezinta cea mai mare bucurie a mea. Teatrul inseamna totul pentru mine. Toata viata mea a fost teatrul. Chiar si in ultimii ani in care am fost lovit de soarta ma gandeam cu bucurie la meseria asta. Nu am fost niciodata tentat sa scriu scenarii sau sa regizez. Am fost un actor ascultator. Am fost docil cu regizorii, pentru ca ma interesa sa vad ce voiau ei de la mine. Am avut de-a face numai cu regizori mari, foarte buni. Modelul meu in viata profesionala a fost maestrul Radu Beligan. Partenera cu care m-am inteles cel mai bine pe scena a fost regretata Coca Ionescu. Am jucat foarte multe piese cu ea. De asemenea, o apreciez foarte mult pe Carmen Stanescu. Dintre actorii cu care m-am inteles extraordinar vreau sa-i amintesc pe Mircea Albulescu si pe Marin Moraru. M-am multumit intotdeauna cu ce-am avut. Nu mi-am dorit niciodata mai mult ca sa nu am deziluzii. Daca as avea posibilitatea sa dau timpul inapoi si sa o iau de la capat, as urma exact acelasi drum. Iubesc teatrul, si l-as face din nou cu la fel de multa dragoste si daruire. Multumirile mele sunt legate de teatru si numai lui ii multumesc foarte mult. Sunt un om norocos. Faptul ca am ajuns aici este datorita norocului. Nu pot sa spun ca am muncit enorm de mult, pentru ca am facut totul cu placere. Atunci cand te dedici in totalitate meseriei nu obosesti niciodata. De ziua mea voi fi acasa cu familia si cu prietenii care ma vor suna sa ma felicite. Nu-mi doresc nimic in afara de sanatate. Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca imi daruieste inca o zi buna pentru viata mea, pentru meseria mea."