Luni, 10 septembrie 2007, dupa sedinta Biroului National al PSD, Mircea Geoana a iesit in fata presei pentru a anunta ca motiunea de cenzura va fi amanata. Motivul?

PSD nu vrea ca depunerea motiunii, anuntata si rasanuntata pentru miercuri, 12 septembrie 2007, sa coincida cu "un moment atat de sensibil" cum e alegerea noului patriarh.

Asa a justificat Mircea Geoana, barbat in toata puterea cuvantului, cu sotie si copii, altfel spus, cu povara unei familii pe umeri.

Jurnalistii din sala si-au notat constiinciosi anuntul si motivele.

Si-au notat, abia asteptand sa se incheie sindrofia si s-o zbugheasca afara, pentru a se elibera de rasul care-i lovise in timpul discursului.

Nu numai ei, familiarizati cu cuhniile PSD, dar si altii, dedicati altor partide, stiau din surse sigure ca decizia de a amana depunerea motiunii de cenzura isi are cauza in furia cu care Ion Iliescu se opune acestei miscari.

Dar chiar daca n-ar fi avut stiinta de pozitia lui Ion Iliescu, de impotrivirea parlamentarilor si de reticentele unor lideri PSD, jurnalistii tot ar fi izbucnit in ras.

Motivarea cu alegerea patriarhului e atat de ridicola incat te intrebi daca Mircea Geoana a gasit-o pe drumul catre conferinta de presa sau a optat pentru ca, dinadins, sa spuna printre randuri ca altul e motivul.

Caracterul pueril al motivarii e doar una dintre cauzele pentru care decizia de amanare a motiunii de cenzura poate fi considerata una dintre cele mai mari erori din ultimul timp ale conducerii PSD.

Chiar si mai credibil justificata, decizia de amanare e in sine catastrofala.

Din urmatoarele motive:

1) Confirma campania dusa de PNL, de PD, de ceata lui Traian Basescu de la Cotroceni si de catre presa prezidentiala ca anuntul privind motiunea de cenzura nu e altceva decat o tentativa de santajare a PNL pentru a obtine pe sub masa firimiturile unor avantaje materiale.

Cei care au lansat campania au tintit nu atat PSD, cat mai ales PNL. Motiunea de cenzura a fost infatisata ca un moment din comedia facila pe care o joaca PNL si PSD pentru a nu se spune ca sunt intr-o negustorie incheiata prin boscheti.

Balbaiala conducerii PSD da apa la moara celor care si-au propus sa impuna opiniei publice aceasta imagine.

S-au inteles! au strigat unii.

N-au putut nici ei duce pana la capat comedia rupturii! Au reactionat altii.

Ca niste amanti care nu se pot retine sa nu pufneasca in ras dupa primele vorbe piezise.

Astfel ca decizia de amanare a motiunii loveste in PNL.


Asta si in contextul in care PNL, dupa anuntul conducerii PSD, n-a avut atata minte incat sa porneasca un veritabil razboi cu PSD.

2) Adanceste in electorat o imagine ce poate fi considerata mult mai primejdioasa decat cea de partid corupt sau partid neocomunist: imaginea unui partid care exista doar pe hartie. In realitate, se poate crede, PSD e o federatie de grupuri si grupulete, gata sa-si capete independenta daca nu au si capatat-o. O formatiune pe care actuala echipa, in frunte cu Mircea Geoana, nu reuseste s-o tina unita si, mai ales, nu reuseste s-o faca sa actioneze ca un tot unitar.


Contrar balivernelor spuse si scrise, depunerea unei motiuni de cenzura de catre PSD nu e un capat de tara. De 17 ani, partidele din opozitie depun motiuni de cenzura impotriva guvernului si de 17 ani motiunile nu trec. Mai mult ca sigur n-ar fi trecut nici asta.

De unde si pana unde catastrofa ce-ar fi avut loc intr-un asemenea caz pentru PSD?

Ion Iliescu, Adrian Nastase - adversarii din PSD ai motiunii - au invocat necesitatea de a se negocia si cu alte partide soarta motiunii.

Argumentele lor impotriva deciziei PSD nu stau in picioare.

Se vede limpede ca revolta din partid impotriva motiunii e, de fapt, o revolta impotriva lui Mircea Geoana, tradand prin asta intrarea PSD in faza de descompunere.

Geoana nu conteneste a anunta ca motiunea va fi depusa.

Dupa opinia noastra, in actualele conditii, n-are nici un rost sa fie depusa.

Motiunea si-a avut temeiul in nevoia de a scoate PSD din ambiguitate.

Amanarea lipseste motiunea de acest avantaj.

Ba mai mult, amanarea cufunda si mai tare PSD in ambiguitatea din care va iesi drastic micsorat in alegeri.