De mai bine de douazeci de ani, drumurile zilnice pana la troleibus si de la troleibus acasa sunt pierdere de vreme. Aceleasi fete, aceleasi vitrine, aceeasi cersetori. E normal ca prin cap sa-mi treaca aceleasi ganduri si sa ma intreb cum ar fi mai potrivit sa mor, de plictiseala sau de istovire. Uneori, o tai printre blocuri cu speranta a ceva nou. Nu conteaza ce, chiar si o noua intalnire cu barbatul cu un ochi vanat.


Pe barbatul inalt si elegant, dar cu un ochi mereu invinetit, l-am intalnit in mai multe randuri. De fiecare data la brat cu sotia lui, o blonda pieptoasa si impintenata, pasind ca la parada, cu privirea inainte si barbia ridicata trufas. Mi-am intersectat drumul cu ei la cateva luni odata si la ore ale zilei diferite. Vanataia de la ochi era de fiecare data proaspata. Probabil ca asta si voia sa insemne mersul lor de oraseni stilati, indiferenti la lumea in care traiau, ca nu suntem toti din acelasi aluat. Noi suntem, altfel, parea sa spuna privirea rece si distanta a femeii, noi suntem unici. Uitati-va numai la ochiul invinetit al sotului meu, seamana el cu al altor barbati batuti de neveste? Nu. Noi ne batem cu stil.


Ciudat era si faptul ca ne intalneam mereu pe aceeasi alee ingusta si ca numai eu ma grabeam sa ma dau intr-o parte, ca sa-i las sa treaca. Cand ne-am intalnit a patra oara, eu taind-o printre blocuri, cum spuneam, fara un motiv anume si fara sa ma intreb in ce luna si-n ce zi ma gaseam, m-am gandit ca elegantul va fi fost batut de mult mai multe ori. Ca mai avea vanatai si in alte locuri si ca ochii devenisera un fel de specialitate a nevesti-sii. O singura data nu i-am lasat sa treaca pe langa mine pe alee, ci m-am prefacut ca ezit, ca sa pot cerceta de aproape vanataia. Nu incapea nici o indoiala, era autentica, produsa cu o lovitura precisa si sanatoasa. Exista si femei care se razbuna pe sotii infideli in somn. Sotul infidel doarme cu fata in sus si viseaza ca e cu amanta, iar sotia ii ocheste cu un pantof cu tocul gros un ochi si casnicia merge mai departe. Dupa ce i-am studiat vanataia de foarte aproape si am observat ce tare il strangea de brat blonda lui, am fost convins ca o parte din vanatai i le facea si amanta. Barbatul era prea chipes, iar cartierul prea murdar si sarac ca sa nu fuga din cand in cand de acasa. La urma urmei, toate au un pret, iar un ochi vanat, indiferent ce platesti cu vanataia, e un pret civilizat. La cat de strans il tinea blonda de brat, nu m-as fi mirat ca de sub haina sa zdrangane discret un lant.


M-am mai intrebat ce ma enerva in felul in care pasea frumosul cartierului. Ma enerva faptul ca unora le statea bine si cu un ochi vanat. Mie nu mi-ar fi stat bine. E drept, n-am avut cum sa verific. Nu mi-a invinetit nimeni un ochi din dragoste. Asa, promisiuni ca o sa mi se scoata ochii sau ca o sa mi se arunce cu vitriol in ochi am mai avut, insa placerea unui ochi vanat ca un monoclu funerar n-am simtit-o si regret.