Ca sa fie cu adevarat de viitor, politicii romanesti ii lipseste probabil cel mai mult viitorul. Adica viziunea reala. De cate ori nu v-a fost dat sa cititi proiecte electorale ample, intinse pe multi ani, dedicate unor generatii anume sau unor regiuni anume sau unor categorii sociale anume. Ce s-a ales de ele? Au fost puse vreodata in aplicare? Le mai tin minte macar cei care le-au redactat candva?


Un exemplu mai recent si mai dureros. Ei bine, pare ca ne-am integrat in Uniunea Europeana doar ca sarbatoare, nu ca si proces politic national, intins pe cateva decenii. Acum, de pilda, partidele alearga dupa personalitati mondene, cu notorietate si nu neaparat cunoscatoare ale vietii europene, capabile sa deschida listele in primele alegeri continentale din Romania. Liderii partidelor, in schimb, fug de pe liste, incercand sa nu fie nominalizati. Bruxelles-ul pare deja un ghetou politic, unde sunt exilati, in lipsa de altceva, oameni care au probleme in partidele lor sau nu au viitor in tara. Recenta dezbatere de la televizor, dintre Lavinia Sandru si Gigi Becali, ne-a aratat si eventuala tematica a campaniei electorale.
Toate astea seamana nu a integrare, ci a dezintegrare europeana.


Citind aceste randuri m-ati putea intreba: Oare tu n-ai fi facut la fel? O perioada am asistat si am participat la astfel de aranjamente. Dar, privindu-le, am invatat mult. In 2004, PSD nu a mai venit cu un program electoral bazat pe promisiuni fara viitor si pe programe de dezvoltare fara acoperire. Chiar ne pregateam sa continuam si nu puteam sa ne asezam singuri dinamita sub picioare. A remarcat, recent, acest lucru, putin nefericit, chiar si Sorin Ionita! Am crezut foarte serios ca ceea ce am reusit sa realizam ne face credibili in continuare, chiar daca nu mintim, nu facem cu ochiul, nu punem degetul pe rani pentru care nu avem medicamente. Realitatea, cei 37% din electori care au votat o asemenea platforma mi-au dat dreptate. Credibilitatea politica nu se bazeaza niciodata pe propuneri populiste.


Cred, cu convingere, ca reformele, legile, motiunile, programele ar trebui sa depaseasca ideea fixa de a mai fi vedeta stirilor din fiecare seara. Daca nu au substanta, daca sunt facute pe genunchi, un accident de tren le va scoate de pe ordinea de zi a televiziunilor, in 24 de ore. Nu poti face politica intr-un moment esential al istoriei folosind imaginea de sine a unui personaj de desen animat ce poate fi ingrosat sau subtiat din creion, dupa bunul plac al desenatorului.


In ziua in care cititi aceste ganduri, va fi ales noul patriarh al BOR. Biserica este un exemplu cat se poate de fericit de constructie durabila. Viitorul ei este, intr-o buna masura, asigurat de trecut dar si de lipsa oricarei precipitari in relatia cu prezentul.


E de dorit o ortodoxie romana in consonanta cu marile tendinte ale vremii. Dar sunt convins ca acest lucru nu se poate face printr-un proiect schitat pe un colt de masa, valabil atata vreme cat cerneala cu care a fost scris nu a apucat sa se usuce. Sistemul politic si cel bisericesc difera si nu trebuie sa se intersecteze. Dar mi-ar placea ca omul politic sa invete ceva din constructia lenta si incapatanata a slujitorului bisericii. Poti avea viziune si intr-o epoca dominata de televiziune.