La inceputul deceniului trecut francezul Michel Albert a scris o carte mult comentata de ambele parti ale Oceanului Atlantic: "Capitalism contra Capitalism". El vorbea despre o competitie economica globala care ar contrapune modelului anglo-saxon (exemplificat de SUA si Marea Britanie, prin excelenta) un model continental, ce ar fi reprezentat de Franta si Germania. Tot in acei ani s-a vorbit de asa-numita "fortareata Europa" (Fortress Europe), in conditiile in care economiile vest-europene (UE) pareau sa reduca din decalajele de productivitate fata de SUA, iar in unele domenii chiar sa o ia inainte. Aceasta argumentatie poate fi intalnita si la Lester Thurow, profesor la faimosul Massachussets Institute of Technology (MIT) - la el insa competitia globala cuprinde un al treilea pol, Japonia (vezi "Head to Head", 1993).


Mi-am adus aminte de lucrarea lui Michel Albert, dar dintr-o perspectiva - economica si geopolitica a€” mai ampla. Astfel, ascensiunea formidabila a Chinei si Indiei (la care putem adauga Brazilia si chiar Rusia, in ultimul deceniu), a Asiei, in general, produce miscari de placi tectonice in economia mondiala. Nu numai ca economiile asiatice dau dovada de multa vitalitate - prin rate de crestere economica, expansiune a exporturilor, asimilare de tehnologii noi si volum de rezerve valutare - , dar ele incep sa remodeleze, in avantajul lor, textura institutionala care a ordonat lumea postbelica (dupa al doilea razboi mondial). Este suficient sa amintesc aici de ce si cum se discuta acum, inauntrul si in afara FMI si Bancii Mondiale, negocierile comerciale in cadrul rundei Doha, etc. Companii mari din China si India achizitioneaza pachete de actiuni de control in varii regiuni de pe glob (inclusiv in democratii avansate); sunt firme din China si India care se contureaza deja ca jucatori globali importanti. Tot China si India sunt tot mai prezente in regiuni ale lumii unde se da batalia pentru controlul resurselor epuizabile (petrol si gaz). SUA si tarile UE nu pot fi astfel indiferente la politica Chinei de ajutor international fata de tari africane, care exprima alonja devenita globala a instrumentelor de politica economica externa a Beijingului. In acest context trebuie evocata maniera in care Federatia Rusa capitalizeaza resursele mari de petrol si de gaz pe care le detine.


Trebuie sa fii orb sa nu observi ca ascensiunea economica a Asiei modifica ierarhii competitive si reduce din capacitatea Vestului de a impune regulile concurentei in spatiul global. Mai ales ca in economia mondiala jocurile nu sunt prevalent cu suma nenula. Si daca asa stau lucrurile este lesne de imaginat o suita de consecinte de ordin geopolitic. Aici ma refer la influente regionale, aliante politice si de securitate, ponderea in luarea deciziilor in organisme internationale, capacitatea de a controla resurse strategice.


Perspectiva geopolitica m-a determinat sa readuc in atentie titlul lucrarii lui Albert. Pentru ca in Asia, cu exceptia Indiei si, partial, a Japoniei, avem de-a face cu un capitalism autoritarist, bazat pe structuri corporatiste, care mizeaza pe politici industriale si protectionism. Acest tip de capitalism este intalnit si in Rusia, unde statul controleaza mari grupuri in domeniul energiei si regimul politic are evidente accente autoritariste.


Lumea occidentala ramane cea mai puternica din punct de vedere economic. Dar SUA este slabita de dezechilibre economice si suprasolicitarea militara (Irak, Afganistan). UE, ca ansamblu, nu si-a rezolvat incoerente institutionale majore si are de gestionat o complexitate aproape coplesitoare. In acelasi timp, China si alte tari asiatice merg inainte in pas rapid. Federatia Rusa beneficiaza de o musculatura financiara tot mai puternica. Aceste date capata relief sporit daca ne gandim la competitia pentru resurse epuizabile, la confruntarile din Orientul Mijlociu, zona Marii Caspice, Africa, etc.


Un declin de putere relativ al democratiilor liberale, in economia mondiala (pondere in PIB-ul si productia industriala, exporturi mondiale), pare imposibil de evitat in deceniile ce vin. Dar acest declin relativ poate fi insotit de o crestere de influenta (soft power) globala, mai ales daca felii din alte tipuri de capitalism se vor alatura familiei democratiilor liberale. Aceasta crestere de influenta ar implica o atentie sporita fata de chestiunile globale presante, cointeresarea puterilor emergente (China, India, etc) in gestionarea acestora, inclusiv in solutionarea coflictelor "fierbinti" din lume.