PUNCTUL PE EI
Victoria Romaniei impotriva Belarusului m-a bucurat si pe mine ca pe oricare alt suporter al echipei nationale. La o spovedanie cinstita trebuie sa recunosc insa ca am pacatuit cu gandul. Am tinut pumnii si pentru unul dintre fotba
PUNCTUL PE EI
Victoria Romaniei impotriva Belarusului m-a bucurat si pe mine ca pe oricare alt suporter al echipei nationale. La o spovedanie cinstita trebuie sa recunosc insa ca am pacatuit cu gandul. Am tinut pumnii si pentru unul dintre fotbalistii lui Bernd Stange. Este vorba despre Hamutovski. L-am apreciat pe Vasili Hamutovski pentru prestatiile sale in poarta Stelei. Indepartarea lui de la echipa mi s-a parut, in consecinta, usor fortata. Nu stiam atunci ceea ce am aflat ulterior. Si anume faptul ca Vasili a fost imbrancit din Ghencea doar pentru ca altfel nu ar fi fost posibile tranzactiile dubioase gen Carlos sau Andrey. Desi nedreptatit, Hamutovski a ales la plecare calea salutului civilizat. I s-a replicat insa printr-o mitocanie fara cusur. Mi-au ramas intiparite in memorie, probabil pentru multa vreme, imagini care taie prapastie adanca intre bunul-simt de care a dat dovada Hamutovski si comportamentul de grota al fostului sau patron. Era o zi a cadentei obisnuite pentru sefii Stelei. Intrarea in biroul lui Gigi Becali era gardata de o armata de ziaristi. In peisaj a aparut si Vasili Hamutovski. Intrebat fiind, el a declarat ziaristilor ca a venit la Marriott pentru a-l saluta pe patron inaintea plecarii din Bucuresti. Atat si nimic mai mult. La un moment dat si-a facut aparitia Gigi. A inundat atmosfera cu hahaielile suficientei care-l caracterizeaza, aruncandu-le ziaristilor firimituri de bunavointa. L-a prins in coada ochiului pe Hamutovski, dar nu a catadicsit sa-i intinda mana. L-a fixat in zid prin ignorare totala. Vasili a inteles ca nu are cine sa-i raspunda la salut. S-a retras discret, luand cu sine o umilinta pe care n-o merita. Ziaristii care au ajuns la Minsk cu cateva zile inaintea meciului Belarus - Romania au realizat interviuri cu Vasili Hamutovski. Prin raspunsurile date, fostul portar al Stelei a avut din nou prilejul sa dea masura bunei-cuviinte care-l caracterizeaza. A vorbit curat romaneste, a demonstrat ca respecta locurile prin care a trecut, cunoscandu-le istoria, a demonstrat ca nu poate fi niciodata victima pricinilor marunte. Am prezentat succint motivele care m-au determinat sa tin pumnii unuia dintre fotbalistii lui Bernd Stange. Aceleasi motive au facut ca la primul gol al lui Mutu si la golul lui Dica sa am dubla satisfactie. Reusitele jucatorilor nostri nu au fost facilitate de vreo gafa a lui Hamutovski. Spre final insa, la penalti, am fost atins de umbra unui regret. Hamutovski a fost tradat din nou. Fostii colegi stiau ca el alege unul din colturi si se arunca. Secretul a devenit proprietate de grup, si Mutu a profitat din plin. L-a umilit pe Hamutovski, executandu-l cu o scarita trimisa pe centrul portii, altfel de toata frumusetea. Acum ce sa mai zic? Asta e! Ii doresc mult succes lui Hamu la meciurile in care nu-i mai are adversari pe romani!


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.