Omul se deosebeste de animal prin pervertirea naturalitatii. Daca simte o nevoie, cainele se repede la prima catea intalnita in cale si se satisface pe loc. Omul, daca simte o nevoie asemanatoare, gaseste de cuviinta sa scrie epistole sau, ma rog, e-
Omul se deosebeste de animal prin pervertirea naturalitatii. Daca simte o nevoie, cainele se repede la prima catea intalnita in cale si se satisface pe loc. Omul, daca simte o nevoie asemanatoare, gaseste de cuviinta sa scrie epistole sau, ma rog, e-mail-uri parfumate, sa faca juraminte si sa se angajeze ca, la o adica, o va lua pe duduie de nevasta.

De proportii asemanatoare e si deosebirea dintre politician si omul normal. Fiind, prin raportare la omul simplu, un proprietar de naturalete pervertita, politicianul face totul numai si numai in scop electoral.

Ce a mai ramas omului de-ale naturaletei, de la tata-mosul sau, animalul, e transformat de politician in exercitiu pentru a obtine voturi.

Un exemplu al acestei mutatii genetice absurde care e politicianul l-am avut duminica, 9 septembrie 2007, cand Traian Basescu a fost externat dupa operatia de tiroida.

Un om normal s-ar fi grabit sa mearga acasa, fericit ca a scapat viu si nevatamat.

Mai ales ca unde e nodul e si posibilitatea Spitalului Fundeni la orizont.

Pacientului de la Spitalul Militar i s-a spus insa ca se poate duce la Cotroceni.

Politician si nu om normal, Traian Basescu a simtit nevoia sa-i arda o arie de opereta electorala.

S-a fatait, incolo si incoace, vioi ca un pitigoi, a hahait (se putea altfel?) si, mai ales, a tinut cuvantari.

Printre altele, Proaspat Operatul a zis:
"Nu mi-a fost teama. Eu stiu ce simte un medic care trebuie sa opereze langa coardele vocale ale unui presedinte".

Fireste, domnia sa a mai spus si alte lucruri.

Toate sub semnul nevoii sale devastatoare de a spune tot ce-i trece prin cap.

A facut comparatii inutile intre momentul de acum si cel de anul trecut, a strecurat o intepatura neghioaba la adresa lui Varujan Vosganian, a dat una la turloaie Spitalului Elias.

Esenta vorbariei sale e urmatoarea:

Anul trecut de operatia sa s-au ocupat civilii.

Acum, operatia a revenit, dand curs unei decizii aiuritoare a CSAT din februarie 2007, in grija SPP.


Aducand elogii momentului de acum, subliniindu-l drept superior celui de anul trecut, Traian Basescu a sugerat natiunii solutia pentru rezolvarea problemelor sale: Sa se apeleze la SPP!

Aici s-ar afla nu numai cei mai buni medici din tara, dar si cei mai buni savanti, scriitori, moase si ba chiar si balerini.

Sa ne intoarcem insa la spusele lui Traian Basescu despre felul in care au lucrat medicii.

Domnia sa a raspuns unei intrebari firesti in astfel de imprejurari:

I-a fost cumva teama?

Si a zis, dupa cate se vede, ca nu i-a fost teama.

Nimic deosebit pana aici pe scara seismica a comportamentului de politician.

Unui politician nu-i este teama de nimic.

In el se aduna Toma Alimos si Statu Palma Barba Cot.

Lucrurile se schimba insa cand vine vorba de explicatia data acestui raspuns.

Lui Traian Basescu putea sa nu-i fie teama, pentru ca avea incredere in profesionalismul celor care l-au operat.

Asa ar fi trebuit sa raspunda pana si un politician.

Traian Basescu e mai mult decat un politician.

E un politruc.


Drept pentru care domnia sa a explicat ca nu i-a fost teama, deoarece stia ca medicii operau nu langa niste coarde vocale oarecare, ci langa coardele vocale ale unui presedinte.

Ce sa intelegem de aici?

Ca, daca n-ar fi stiut ca opereaza langa coardele vocale ale unui presedinte, medicii respectivi ar fi taiat la intamplare, ca niste macelari?

Pentru un medic - e o axioma - pacientul e, inainte de toate, pacient, indiferent de contul din banca si rangul social.

Potrivit lui Traian Basescu, pentru un medic, depinde cine e pacientul.

Opereaza cu grija daca pacientul e seful statului.

Da cu satarul daca pacientul e un om simplu.

S-a inselat chiar atat de tare presedintele in cazul celor care s-au ocupat de Inalta Sa Tiroida?

Se pare ca nu.

Domnii medici au simtit nevoia sa faca si nitica propaganda electorala.

Daca ar fi sa-i luam in serios, ar trebui sa-l votam a doua oara pe Traian Basescu.

Nu in calitate de presedinte, ci in calitate de pacient.

Pentru ca domnia sa nu e numai un presedinte, dar si un pacient ideal.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.