Decizia IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, de a candida la scaunul de Patriarh al BOR, "daca Sfantul Sinod ii va cere acest lucru," consfinteste esecul dosariadei. Cel putin in interiorul bisericii. Asa cum s-a intamplat si in politica, lamurirea relatiilor dintre ierarhi si politia politica, Securitatea, intervine prea tarziu pentru a mai schimba ceva din viata bisericeasca. Intr-un interviu pe care mi l-a dat in ianuarie 1990, fostul mitropolit al Ardealului, Antonie Plamadeala, marturisea "nu am avut curajul sa fim martiri". O spunea un om sfant, care patimise atatea din partea comunistilor, incat cu greu ar putea cineva onest sa-i fi reprosat ceva. Atunci aveau loc proteste ale studentilor teologi impotriva Patriarhului Teoctist, care s-a si retras la manastire. A fost chemat inapoi, in ciuda tuturor problemelor care se stiau, de la relatia sa cu Ceausescu si comunistii, pana la chestiunile delicate din dosar (simpatii legionare, neclaritatile din relatia cu Securitatea si altele). In interiorul BOR s-a luat decizia de a sterge cu buretele trecutul relatiei cu regimul totalitar. Nici nu se putea altfel, din moment ce comunistii si-au propus sa distruga viata religioasa din Romania. BOR a supravietuit, cu anumite compromisuri, dar a pastrat vie flacara credintei pentru neamul romanesc. Peste o suta de ani, cei care vor citi manualele de istorie, vor vedea ca a fost un triumf al Bisericii asupra unui regim satanic. Bineinteles, ierarhii au fost siliti sa colaboreze cu Securitatea, asa cum o faceau toti cei care aveau vreo functie importanta. Cei care au scapat nu fusesera luati la ochi. Dar multi ierarhi facusera ani grei de puscarie, precum mitropolitii Plamadeala si Anania. Nu stiu daca vreunul dintre promotorii actualei dosariade ar fi rezistat macar o ora in puscariile comuniste sau cum ar fi reactionat daca primea un bocanc in gura sau i se smulgea o unghie, iar el nu putea sa riposteze.
Chiar si CNSAS a luat decizia de a nu mai audia ierarhii pana la alegerea noului patriarh. Nu a mai existat cvorum la respectiva institutie. Inseamna ca nu s-au prezentat la vot cei care au decis sa lase pe seama Sinodului chestiunea alegerii patriarhului. Daca tuturor ierarhilor li se gasesc probleme in dosar, BOR ar ramane fara conducere. Ar insemna ca destinele bisericii sa fie hotarate pe criterii politice, exterioare logicii ecleziastice. Or, biserica a decis sa nu mai permita asta. Ierarhii stiu ca vor fi judecati de Dumnezeu aspru la Judecata de Apoi, daca au gresit cu adevarat. Dar daca in momentele de cumpana s-au rugat, dar nu au scapat de prigoana, puscarie, presiunile politiei politice, sicanele regimului totalitar, din punct de vedere religios inseamna ca asta a fost voia Domnului.
Nu fac parte din nici o tabara simpatizanta cu vreunul dintre candidatii la scaunul de patriarh. Cred insa ca este treaba interna a bisericii de a-si alege conducatorul, oricare ar fi el, indiferent de ce zic unii si altii. Daca Teoctist s-a intors pe scaunul de patriarh, cu toate problemele, oricine i-ar urma are mai putine motive de ingrijorare. Este prea tarziu sa mai schimbi ceva din ordinea interioara a bisericii. In sondajele de opinie, biserica este mereu pe primul loc, la mare distanta de celelalte institutii. Inseamna ca pe credinciosi ii intereseaza calitatile crestine ale ierarhilor, iar nu relatia lor cu Securitatea. Pare cinic si nedrept, dar realitatea ignora teoriile morale ale unora.