Legea lui Mitica Dragomir are puncte amendabile, dar cind sari la bataie in timpul unui miting in care protestezi ca ti se limiteaza libertatea compromiti si mitingul, si ideea de libertate.

O lege pentru protectia jandarmilor si pentru apararea obrazului gros al oficialilor Federatiei Romane de Fotbal?! Sa nu amestecam lucrurile, cum au incercat cei 1.500 de suporteri care au manifestat simbata in Bucuresti. Legi asemanatoare exista si in alte tari europene, fara ca aparatorii drepturilor omului sa emita comunicate alarmate si fara ca suporterii sa iasa in strada pentru a-si apara libertatile. La noi insa, ca de obicei, o lege in principiu necesara e intoarsa prosteste din condei de initiatori, parca anume pentru a stirni indignare. Insa in numele acestei sfinte indignari, un ultras s-a repezit cu pumnul la fotoreporteri, in timpul marsului de simbata. Colegului meu Mircea Restea i-a spart buza fiindca si-a permis sa-si faca meseria intr-un loc public. Confratii sai de indignare l-au potolit - de trei ori - tragindu-l inapoi intre ei, in loc sa-l dea pe mina politistilor sau macar sa-l izgoneasca din coloana. Pe stadion, un pumn dat „in gura" vreunuia din galeria adversa sau a vreunui jandarm mai lent in reactii e „parfum", nu se pune. Daca nu iese bataie generala si daca nu sint devastate tribunele, un asemenea incident e considerat la fel de normal precum spartul semintelor. Asa ca violentul suporter si-o fi inchipuind si acum ca are dreptate sa se considere nedreptatit ca se face atita caz pentru nimica toata. Ba chiar, dupa mintea lui, fotoreporterii i-au violat dreptul la intimitate, in timpul unei manifestatii, in spatiul public. Dar daca vrei intimitate la mitinguri, le faci acasa, nu pe bulevard. Si chiar si in spatiul privat, daca te repezi la bataie esti tratat ca un infractor.

Acest tip de agresiune nu e o noutate printre suporterii care merg in coloana pe strada. Persoane care indeobste isi ascund frustrarile si complexele sub aerul de cetateni oarecare se transforma in fiare cind fac parte dintr-un grup de ultrasi in drum spre sau dinspre stadion. Daca se nimereste in drumul lor vreun automobil care nu le place si ii sparg geamurile, proprietarul trebuie sa fie incintat ca s-au multumit doar cu atit. Faci greseala sa treci printre ei si le stirnesti cumva banuiala ca ai tine cu vreuna dintre echipele de pe lista lor neagra? Sa fii multumit ca scapi din mijlocul lor dupa citiva ghionti in coaste si doi, trei pumni, pe unde te nimeresc.

Fotoreporterii si cameramanii au ajuns inamicii secreti ai suporterilor predispusi la violenta, fiindca le surprind agresiunile si iesirile huliganice. Din motive pe care nu le cunosc, dar pe care mi le pot imagina, colegul meu n-a depus plingere la politie. E problema lui de ce n-a facut-o, in schimb e problema politiei de ce nu l-a luat pe sus pe violent.

Incidentul de la marsul de simbata e o piesa in plus la dosarul gros al violentelor la care se dedau cei mai ultrasi dintre ultrasi si un argument involuntar in favoarea legii care le limiteaza acestora libertatea de a bate si de a distruge nestingheriti. Aceasta lege, din care ar trebui sa dispara articolul cu „scandarile impotriva oficialitatilor", ar putea pune capat stupidei prejudecati cu valoare de scuza ca violenta si huliganismul din tribunele stadioanelor fac parte din spectacol.