Sase sute de salariati ai unor companii multinationale si-au lasat birourile pentru citeva zile si au prestat munca voluntara pentru ridicarea unui cartier de case la Radauti.

Donato Chiarini (in stinga), seful
Reprezentantei CE la Bucuresti, a batut
si el un cui pe santierul de la Radauti Are ochii ca doua veverite nedumerite, gene lungi, cu zimbetul asta al ei ar cistiga un concurs intergalactic de tulburat mintile sobre, dar ca sa vezi toate astea trebuie sa cauti bine pe fata ei mica, de femeie copil, ascunsa de o sapca, care-i ascunsa la rindu-i sub o casca de protectie. Poarta bocanci si o uniforma alba, peste care vine o salopeta cu multe buzunare, in care stau ascunse, la o adica, sofisticate scule de reparat orice. Pare asistenta unui comandant de nava cosmica, ea care chiar e asistenta, de director general, si responsabil de comunicarea interna in companie. Din spatele zimbetului ei intergalactic afla angajatii care le e viitorul imediat. O cheama Delia Danescu, 25 de ani, a fost pentru citeva minute dupa terminarea facultatii profesoara de franceza si de spaniola, acum e asistenta directorului general al Diviziei Gips din cadrul companiei Lafarge si a venit sa munceasca voluntar pe santierul de la Radauti, alaturi de 19 colegi din firma. Bate un cui ici, da cu glet colo, sare la orice strigat de ajutor si cara cite o placa de gips-carton. Delia e unul dintre cei peste 600 de voluntari care si-au pus in gind sa ridice 27 de case in cinci zile pentru nevoiasii din Radauti. Operatiunea s-a incheiat vineri dupa-amiaza si a fost, dupa spusele organizatorilor, „cel mai mare episod de voluntariat din Europa acestui an". Asociatia Habitat for Humanity, de sorginte religios-ecumenica si infiintata in Statele Unite ale Americii, isi savirseste lucrarea in tara noastra de zece ani incoace si a construit 650 de case pentru cei relativ nevoiasi.

Undeva, la marginea Radautiului, unde primaria locala a concesionat 13.000 de metri patrati pe toata durata de existenta a caselor, si-au facut santierul cei de la HH, initiatorii unui model de claca postmoderna, in care rolul taranilor ce-si pun bratele la munca il joaca angajatii unor multinationale. Lafarge, Vodafone, BRD si altele au sponsorizat lucrarea cu materiale de constructie, bani - intre 5.000 si 10.000 de euro - si forta de munca. Cu asemenea rezerve de energie, asociatia a reusit sa ridice 225.000 de case in intreaga lume, in peste 100 de tari.

Intre 2 si 7 septembrie au lucrat la Radauti peste 600 de voluntari de pe toate continentele, imbracati in echipamente noi, fiecare purta obligatoriu o cascheta nou-nouta pe cap, cu ecusoane la git, pe care erau scrise functia si numele, instruiti prin brosuri sa nu bea alcool pe santier si sa nu fumeze decit in anume tarcuri. Lucrau pe echipe, condusi de cite „un lider de casa", obligatoriu un meserias, iar fiecare locuinta fusese numita dupa cite o tara a Uniunii Europene. Era aceasta sudoare asumata senin, ba chiar platita din banii firmei, cita vreme cazarea, transportul, masa, toate erau platite de firmele sponsor, era deci aceasta sudoare din afara fisei postului un soi de nou teambuilding, care cistiga tot mai mult teren fata de clasicele „team-drinking". Programul de lucru, 7.30 - 18.30, cu pauza de masa o ora. Altii ca ei, cu uniforme la fel de frumoase, construisera acum cinci ani alte 42 de case, chiar in buza drumului ce desparte tarlaua oferita asociatiei de terenurile unde localnicii intorsi de prin strainataturi isi ridicau trufase palate.

Pe santier au calcat diferite personalitati, ambasadori, ministrul lucrarilor publice, Borbely Laszlo, fostul presedinte Emil Constantinescu, acesta din urma autorul unui discurs interminabil despre virtutile facerii de bine si alte circumstante in care el juca, inevitabil, un rol covirsitor. Seful Reprezentantei Comisiei Europene in Romania, Donato Chiarini, si ambasadorul Portugaliei la Bucuresti, Alexandre Vassalo, au pus si ei mina pe scule pret de citeva ore.

Miercuri, la prinz, in pauza de masa, o ploaie incapatinata, ce avea sa dureze pina a doua zi, ameninta sa faca franjuri promisiunea de-a ridica in doar cinci zile casele. In acel moment, 14 dintre ele nu era inca izolate, muncitorii incepusera sa se arate ingrijorati si fara de idei, iar viitorii proprietari, care lucrau cot la cot cu voluntarii, chiar panicati. Doar unii voluntari, putini, aveau competenta de-a lucra pe acoperisuri. Atunci a iesit la iveala vina de lider a unui ins inalt si slab, ce vorbea parca pe mai multe voci, una sfioasa, de cintaret de biserica, alta hotarita, Adrian Ciorna, directorul national al Habitat for Humanity Romania. Omul alerga ba pe la „Italia", ba pe la „Franta", ori pe la „Spania", grabindu-i cu glas puternic pe muncitori sa puna scarile, sa urce pe acoperisuri, sa intinda foliile de plastic, ca sa nu apuce apa sa intre in peretii de gips-carton si in vata izolanta din interior. Pina seara, toate au fost acoperite.

Disponibilitatea Consiliului Local de a oferi terenul a fost unul dintre criteriile puternice pentru care asociatia a ales Radautiul, alaturi de Beius, Cluj, Pitesti, Comanesti si Cumpana (judetul Constanta). Casele au aceleasi dimensiuni, 55 de metri patrati, doua dormitoare, un living deschis cu bucatarie si o baie, si sint incalzite de o centrala termica pe lemne. Fiecare comunitate alege modelul de casa, astfel incit costul uneia sa nu depaseasca 20.000 de euro. Viitorii proprietari trebuie sa plateasca pretul lor in rate lunare, timp de 20 de ani, fara dobinda. La Radauti, o casa costa 16.000 de euro, iar cei care se muta in ea platesc 65 de euro pe luna. Daca nu-si platesc rata timp de 6 luni, pot pierde casa, dar in zece ani nu s-a intimplat asta in Romania, dupa spusele lui Mario de Mezzo, Manager de Marketing al HH in tara noastra. Proprietarul nu are voie sa vinda casa in interiorul celor 20 de ani decit asociatiei.

Cine si cum ajunge sa beneficieze de o asemenea casa? Trei ar fi criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca doritorul. Sa nu aiba alta locuinta, sa cistige, ca familie, intre 600 si 1.200 de lei pe luna si sa fie dispus sa lucreze intre 500 si 1.500 de ore pe santier, adica nu doar la casa lui, ci si la ale altora. Un comitet format din sase voluntari, din care doar unul este reprezentantul primariei locale, face anchete sociale la capatul carora hotareste lista cu beneficiari. Iar construirea a 27 de case in numai cinci zile e mai degraba o jumatate de metafora ce vrea sa indemne la solidaritate decit un adevar in toate detaliile sale. Fundatia, de 0,8 metri, fusese turnata cu mult timp in urma si a ramas ca noii proprietari sa puna gresia, faianta si instalatiile sanitare, toate asigurate de asociatie. Vineri seara, dupa ce s-au inminat cheile celor 27 de case, voluntarii au fost cinstiti cu un spectacol de cintec si pantomima pus la cale de copiii unor beneficiari de case din Cluj si de-ai locului. Spre deosebire de lucrarea altor organizatii religioase, care iti cer sa iti schimbi Dumnezeul tau cu al lor pentru un chil de orez, conducatorii Asociatiei Habitat for Humanity Romania i-au asigurat pe noii proprietari de case ca n-au nici o obligatie fata de asociatie, doar sa-si plateasca ratele lunare.

Amanunte despre activitatea Asociatiei Habitat for Humanity, pe www.cotidianul.ro/select