Unde sunt contestatarii lui Piturca?

Nationala Romaniei este in grafic. Parcursul de regularitate pe care Piturca l-a realizat pana in prezent ne pozitioneaza bine in cursa calificarii, dar nu crediteaza in nici un fel vreo certitudine. Nici victoria de sambata nu schimba datele problemei. Meciul cu Belarusul nu a reprezentat decat o borna de control in traseul spre Euro 2008. O borna de control care ne-a oferit prilejul sa constatam din nou ca Victor Piturca ramane antrenorul care stie sa creeze avantaj echipei sale pe fondul citirii corecte a adversarului. O borna de control care ne-a oferit prilejul sa constatam ca Victor Piturca ramane meseriasul capabil sa rezolve pe cont propriu situatiile de criza. El nu s-a lasat coplesit de presiunea prosteasca a opozantilor de duzina. Aceasta este o victorie personala a antrenorului, despre care imi propun sa scriu in continuare.

Tentatia balansului este mare. Cand pornesti de la intentia de a amenda contestarea temeinic pricinoasa a lui Victor Piturca, inertia te poate arunca in cealalta extrema, a elogiului desantat. Chiar daca nu-mi iese intotdeauna,  incerc sa raman in echilibru. Tocmai de aceea nu dau victoriei cu Belarusul dimensiunile unei izbanzi remarcabile. Rezultatul meciului este doar unul normal, logic, egal cu diferenta de valoare dintre cele doua echipe.

Sa ramanem insa la intrebarea din titlu, pentru ca forta de grup a nationalei cade totusi in responsabilitatea antrenorului. Observam in zilele premergatoare meciului de la Minsk o schimbare de atitudine in comportamentul celor care loveau in Piturca din toate pozitiile, cu si fara motiv. Nu-mi venea sa cred ca loazele ideilor putine si fixe n-au mai interpretat maneaua traditionala care acompania de obicei reunirea lotului.

N-a mai fost injurat Piturca pentru ca nu i-a convocat la lot pe Vladut Prapad sau Toni Paraiala, n-au mai protestat pistolarii lui ardei prajit impotriva lacatului pus de jandarmerie pe antrenamente, iar buburuzele chilotarelii au ratat sansa de a mai mondeniza putin prezentele lui Mutu si Chivu la Bucuresti. Orfanii telenovelei cu Ogica, Fluturica si Loazica s-au simtit tradusi in asteptarea lor, aceea a unei compensatii venite dinspre fotbal. Precupetele n-au avut decat sa-si consume ratarea intr-o tristete iremediabila, iar smenarii au esuat in plictis.

---

Despre autor: