CU DUHUL BLANDETII
Romania e o tara ca lumea. E bine sa traiesti in Romania, tara cu o clima temperata, ocolita de uragane si de taifunuri, cu activitate seismica moderata, locuita de oameni in genere cumsecade. Nu suntem in razboi cu nimeni, nu avem nici terorism, criminalitatea e modesta, bandele nu se impusca pe strazi, ci se ciomagesc, nu erupe nici un vulcan. Chiar daca nu ne dam seama, viata de zi cu zi in Romania nu e cine stie ce scofala, nu ne ameninta pradatori naturali sau artificiali, iar catastrofe se produc foarte rar. De aceea e cam greu sa faci televiziune de stiri in Romania. Iti cam lipseste materia prima: sangele, eroismul, drama. Intr-un cuvant, lipseste emotia.


N-as vrea sa fiu in pielea editorilor de stiri de la televiziuni. Nu stiu sa fie oameni mai stresati ca ei: cum sa-i tina in priza pe telespectatori atunci cand n-au cu ce? Si stau la panda, bietii oameni, ca vulturii, adulmecand un strop de sange sa toarne in el adrenalina, lacrimi, umori si alte fluide, sa-l dilueze, sa-i dea proportii de cascada macar, daca nu de fluviu.


Stiind ca in Romania nu se intampla in genere nimic, nici nu m-as uita la stirile unde mi-e clar ca n-am ce vedea, daca nu m-ar sili meseria sa stau in fata televizorului de dimineata pana seara. Nesuferita obligatie, pe onoarea mea. Dezgustatoare, as spune, pentru ca astfel am putut vedea intr-o singura zi, de 40 de ori, cum ardea de viu nefericitul care si-a dat foc in Spania. Fericiti ca au pus mana pe asa o comoara, vulturii si cucuvelele de la Stiri au reluat imaginile, iar si iar si iar, cat sa le incapa toate epitetele din arsenalul greu al succesului: socant, terifiant, ingrozitor, oribil, groaznic, infiorator, iar blondutele de timpuriu imbatranite si imbufnitite au crosetat indelung si cu savoare in jurul festinului stiristic, ati vazut si voi la micul dejun, pranz si cina, pofta buna, stimati telespectatori! Unde esti, Ralule, macar tu le mai dadeai o smetie dupa ceafaa€¦


Deunazi merse la Ceruri, din TAB-ul dinamitat, sergentul din Afganistan. In fine, un erou, sa vanam asadar lacrimile din ochii rudelor indoliate, sa urmarim pas cu pas sicriul, din burta avionului Hercules pana la groapa, sa profitam de stirea salvatoare a zilei-in-care-nu-s-a-intamplat nimic, ce bine ca s-au inventat gros-planurile si avem coloana sonora satisfacator de infioratoare, bocete naturale, bocete de mama, gata, le-am dat romanilor destula emotie? Hai s-o punem de un duplex, triplex, multiplex, ca avem oamenii pe pozitie, gusa presedintelui in direct, pana si copiii de tata au invatat azi cine e tiroida si ce vrea ea, a inceput a treia zi de dezbatere pe marginea celei dintai glande a natiunii, vrea cineva sa-si dea cu parerea, poftim in studioa€¦ Urmeaza imagini cu poarta spitalului, un politist care fumeaza, o masina care intra, un caine care casca, vai, ce buna ar fi o imagine cu glanda cea rebela, pacat ca tiroida nu da interviu azi, e in silenzio stampaa€¦ In fine, au mai ramas niste intrebari nepuse, oare acum prezidentul, cu niste noduli lipsa la inventar, o mai putea sa bea un pahar, o mai putea saa€¦


Oricum, a iesit bine, 30 de invitati s-au perindat prin studio si au vorbit despre glande, despre politica sau pur si simplu despre lume si viata, ar fi bun acum un accident rutier, de la trei victime in sus daca se poate, hai, sa nu ni se raceasca motoarele, am ajuns la un punct jumate de rating, ceilalti bat spre doua, sa fim seriosi, se mai aude ceva cu popii? Cum, care popi, ierarhii, preafericibilii, a mai dat vreunua€™ cu subsemnatua€™? Lasa-i pe popi, ca sunt rezervati pentru diseara, la talk-show, am inchiriat pentru emisiune un mason, doi atei si-un papistas, iese spectacol, marfa de marfa, Dumnezeu pe pamanta€¦


Vine noaptea. Noaptea stiristilor e populata de vise colorate. Editorii se viseza la CNN si Euronews, ai dracua€™ aia nu duc lipsa niciodata de subiecte, cand ai o nevoie, pac! o dai pa Orientul Mijlociu, ca acolo nu e plictiseala niciodata, ai sange din belsug, Bush produce gafe la minut, nu trebuie sa te scremi sa le inventezi, mai pica un avion in Pakistan, mai o inundatie in Columbia, una sanatoasa, nu o sparcaiala ca la Tecuci, daa€™ lasa c-am facut-o noi si pe aia suficient de catastrofalaa€¦ Reporterii viseaza ca transmit in direct de pe Vulcanul Krakatau ori din naveta Columbiaa€¦ Analistii viseaza ca profetiile lor devin lege universala, se viseza Mahommed sau cel putin Nostradamus, iar presedintii si regii se inscriu la ei in audientaa€¦


Tu, stimate telespectator, mai ai de tras: in creierii noptii, savurezi emotia fetitei de 12 ani pe care realizatorul emisiunii de larga audienta o intreaba candid, cu ranjet lugubru, miorlaitor, de sacal pocait: "Si tu, cand ai vrut sa te sinucizi, vorbeai serios sau glumeai?". Astepti raspunsul micutei, privesti in ochii ei adanci, motai si suspini: "Cine a spus ca in Romania nu se intampla nimic?".