Crestinii sarbatoresc astazi Nasterea Fecioarei Maria, numita popular si Sfanta Maria Mica. Din punct de vedere calendaristic, aceasta zi inseamna sfarsitul verii. In Nazaret traiau un om, ce se chema Ioachim, si sotia lui, Ana. Acestia erau drepti si faceau numai fapte bune, fiind de neam cinstit si imparatesc. Dar erau foarte mahniti pentru ca nu aveau copii. Iar in acea vreme cei ce nu aveau copii erau socotiti ca oameni urgisiti de Dumnezeu si blestemati. Intr-una din zile, ducand ei darul la biserica, preotul i-a infruntat cu cuvinte aspre, tocmai ca nu aveau copii. Suparat, Ioachim s-a dus pe un munte sa se roage, iar Ana s-a dus acasa si, asezandu-se in gradina, facea milostenii si se ruga lui Dumnezeu, caruia i-a fagaduit ca daca ii va darui un fiu, il va da pe acela Sfintei Biserici, ca sa slujeasca pururea lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a auzit rugaciunile si l-a trimis pe Arhanghelul Gavril la Ioachim in munte ca sa-i spuna: "Bucura-te. Ioachime, si te veseleste ca am venit sa-ti vestesc ca vei avea o fiica ce va naste in feciorie pe Imparatul lumii, Dumnezeu. Deci lasa intristarea si amaraciunea sufletului tau si te du la casa ta, ca a auzit Dumnezeu rugaciunea ta". Dupa noua luni, Ana a nascut o fiica, iar acesteia i-a pus numele Maria, care inseamna Imparateasa. Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului este celebrata incepand din secolul al V-lea. Ca si sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), la origine praznicul era o aniversare anuala a sfintirii unei biserici din Ierusalim inchinate Sfintei Fecioare, zidita intre anii 430 si 480 pe locul unde, conform traditiei, era ridicata casa parintilor Preasfintei Fecioare Maria. Sarbatoarea are o dimensiune ecumenica in Apus, fiind introdusa de catre Papa Sergiu I (687-701), sub influenta Constantinopolului si de aici s-a generalizat, dar mult mai tarziu, in secolele IX-X. La multi ani celor care poarta numele sau derivate ale numelui Sfintei Fecioare Maria!