ROMANIA CA O TELENOVELA
Moto: "Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea, realizator tv


Tractorul ruginit, fara senile, zace in gradina lui Toader Pamfil de pe vremea cooperativizarii. Nici o institutie din Vintileasa sau din imprejurimi nu vrea sa-l ia. Cu doi ani in urma, pionierii din sat au incercat sa-l duca la fier vechi, dar de la judet li s-a spus ca nu se primesc tractoare nedeclarate. I s-a furat tot ce s-a putut fura. A ramas doar teava, si acum stramba, inaltandu-se deasupra caroseriei. Furios ca n-o poate desprinde, hotul a strambat-o cu ciocanul. Motorul a fost luat, intr-o noapte, de Pavel Moise, care-l tine ascuns in camara, sub o pereche de hamuri.


Tot mai uitat, tractorul se va face tot mai mic, topindu-se incetul cu incetul in pamantul gradinii, in locul lui crescand, peste cativa ani, o buruiana inalta, cu tulpina asemanatoare cucutei si, frunze ca de brusture, de un verde mat, ca pielea soparlei. La un an dupa disparitia tractorului, o comisie de la judet sosi  in Vintileasa, interesandu-se de soarta unui tractor dat sfatului popular comunal, in perioada cooperativizarii, din fondul de propaganda al regiunii. Intr-adevar, tractorul fusese folosit pentru a convinge taranii indaratnici de avantajele muncii in comun. Asa se si explica cum de ajunsese pana la urma in gradina lui Toader Pamfil.Varat in mijlocul gradinii, tractorul se impotmolise cu totul, demonstratia fusese facuta, taranii plecasera, clatinand din cap (semn ca dracu mai stie ce e in capul lor!), dar, a doua zi, cand echipa de lamuritori incerca sa scoata tractorul de acolo, spre a-l duce intr-alta parte a satului, pentru o noua lectie de propaganda, se dovedi ca demonstratia din gradina lui Toader Pamfil iesise mai bine decat fusese necesar: tractorul chiar ca nu mai putea fi miscat de acolo. Comisia batu la poarta lui Toader Pamfil, cerand sa vada - si aici seful cu suvitele carunte, cazandu-i peste urechi, se uita pe documentul din mana - tractorul A.R.G.2540, lasat in posesiune din anul 195..., luna martie. La o asemenea avalansa de date care nu-i spuneau nimic, Toader Pamfil avu un gest prostesc: ramase cu gura cascata. Pe fata i se asternu o intrebare idioata: care tractor? Voise sa intrebe incet, dar, de mirare, se pomeni ca racneste ca un apucat. Si atunci interveni, bland, primarul satului, Stanica Dumbrava, un om cumsecade, gospodar la casa lui: tractorul, ma Toadere, ala ruginitul. A! tractorul, exclama, bucuros ca-si aminteste, Toader Pamfil, pai de ce nu spuneti asa? Tractorul? S-a dus, s-a topit, si aici Toader facu cu ochiul strengareste, inveselit si el de ceea ce putuse sa i se intample ditamai tractorului propagandistic.


Membrii comisiei schimbara priviri furise. Unul dintre ei luand ad litteram cuvantul "s-a topit", inalta privirile spre cerul limpede, cautand cosul topitoriei in care disparuse tractorul. - Bine, am inteles - zise seful comisiei, care era acum complet edificat asupra felului in care trebuie sa procedezi cu taranii: parinteste, ca si cu niste copii nestiutori, nu vrei mata sa ne duci la locul unde a fost tractorul? Toader Pamfil se arata cum nu se poate mai bucuros de propunere. In definitiv, el voia din tot sufletul sa-i ajute, disparitia tractorului il mirase si pe el, era un lucru extraordinar, si in faptul ca totul se petrecute in gradina lui, gasea un motiv de mandrie. In plus, poate ca cei de la oras, oameni cu carte, aveau sa-i explice si lui cum se petrecusera lucrurile si, in acest sens, era pregatit sa asculte stralucind de incantare. In locul acestor lucruri firesti, membrii comisiei, ajunsi la locul tufei inalte si de un verde mat, gros, intrebara din nou: bine, bine, dar unde e tractorul? Era o intrebare neghioaba, doar el le spusese ce se intamplase cu tractorul. Dand dovada de o mare stapanire de sine, Toader Pamfil le explica din nou, calm, cu o bunavointa dulce, ca tractorul se topise de ploaie si de vant, tabla lui ingrasand acum pamantul pe care se aflau. La aceste cuvinte, dar poate mai ales la calmul cu care fusesera rostite, sefului comisiei ii fura toate clare. Taranul din fata lui vanduse tractorul statului si ca sa scape o facea acum pe nebunul. Asa ca, dand din cap binevoitor, exclamand: Nemaipomenit, nu se poate!, ca sa-si deruteze adversarul avea sa explice el mai tarziu, apoi facand cu ochiul celorlalti, hotari sa plece cat mai repede de acolo. Trebuia totusi ca omul sa nu-si dea seama, asa ca membrii comisiei il ascultara pe Toader Pamfil pana la capat, ametiti de soarele care le cadea in cap: de vina trebuie sa fie si seceta din ultimii ani care, probabil, a uscat apa din tesutul tablei si fierului, si tractorul s-a scorojit ca o foita de tigara.


Membrii echipei fura de acord in unanimitate cu aceasta explicatie, si, cand dadura coltul ulitei, si deci erau acum departe de primejdie, incepura sa rada in hohote, isterici, bucurosi ca au scapat.  Apoi, furiosi pe omul care incercase sa-i duca de nas, trantira un raport la judet in care cereau deschiderea unei anchete penale impotriva susnumitului Toader Pamfil pentru degradarea avutului obstesc, delapidare si tentativa de inselaciune asupra organelor oficiale.