Sanatatea fizica si mentala a copiilor este serios pusa in pericol daca beau in exces bauturi racoritoare carbogazoase si colorate. Pe termen lung exista riscul unor deviatii de comportament.


Colorantii azoici si aditivii alimentari pot contribui la cresterea nivelului de hiperactivitate la copii, potrivit unui studiu britanic, publicat joi de revista medicala The Lancet. Aditivii alimentari sunt substante folosite in productia alimentara pentru ameliorarea gustului, aspectului sau culorii. Cercetatorii de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie, au efectuat teste de evaluare asupra comportamentului copiilor participanti la acest studiu. O parte dintre copii au primit cocteiluri de aditivi alimentari prezenti in mod obisnuit in produsele alimentare, iar cealalta parte simple sucuri de fructe. Cercetatorii sunt de parere ca studiul, coordonat de Food Standards Agency, confirma rezultatele analizelor precedente efectuate asupra copiilor hiperactivi (sindromul ADHD).


OPINII. Cercetatorul Jim Stevenson, unul dintre autorii studiului a declarat ca prin acest demers s-a demonstrat efectul negativ al aditivilor alimentari asupra comportamentului copiilor cu varste cuprinse intre 3 si 9 ani. Acesta si-a intarit spusele afirmand ca aditivii alimentari nu au efect negativ doar asupra copiilor cu ADHD, ci si asupra populatiei generale si ca in general copiii carora li s-au administrat aditivi s-au apropiat cu circa 10% de definitia copilului hiperactiv. La studiu au participat 153 de copii cu varsta de 3 ani si 144 de copii cu varsta cuprinsa intre 8 si 9 ani. Stevenson a mai declarat ca parintii nu ar trebui sa creada ca doar prin eliminarea acestor aditivi din produsele alimentare vor preveni dezastrele provocate de hiperactivitate.

Cocteilul de aditivi alimentari a continut un conservant, benzoatul de sodiu (E211) si diferiti coloranti alimentari azoici de sinteza, precum galben auriu (E110), azorubina (E122), tartrazina (E102), ponceau 4R (E124), quinolina (E104) si rosu alura (E129). Unii dintre acesti aditivi au fost permisi timp de 30 de ani, fara a se efectua alte teste stiintifice, din moment ce testarea initiala ii garanta ca fiind siguri.
FSA a declarat ca va acorda o atentie sporita rezultatelor studiului, iar toate institutiile care se ocupa de siguranta alimentara au salutat studiul.


SIMPTOME. Hiperactivitatea este asociata cu tulburari de concentrare si atentie si cu dificultati in a acumula anumite cunostinte, precum scrisul, cititul sau socotitul. Numai in Statele Unite, numarul copiilor cu ADHD s-a triplat in ultimii 25 de ani, atingand 2,84 de milioane in perioada 2001-2002. Comportamentul copiilor care sufera de acest sindrom este observat in general inaintea varstei de 7 ani. Printre simptome se numara neatentia la detalii, copilul este usor distrat, intampina dificultati in organizarea si finalizarea activitatilor, da din maini si din picioare, neputand sta intr-un singur loc, vorbeste continuu, intrerupe conversatiile si deranjeaza jocurile celorlalti copii, evita sarcinile care presupun efort mental (exercitii pe care trebuie sa le faca in clasa, diverse jocuri), face lucruri periculoase fara sa se gandeasca la eventualele consecinte. Acest sindrom se poate trata prin tratament medicamentos, prin invatarea copilului cum sa se poarte atat la scoala, cat si acasa, integrarea in grupul de la scoala, consiliere avizata privind relationarea copilului cu familia si colegii.  Efectele se vad si pe termen lung. Ajuns la maturitate, copilul hiperactiv are deviatii de comportament grave, ajungand uneori chiar si la crime.


E 211Benzoatul de sodiu este folosit ca antiseptic, conservant alimentar, precum si pentru imbunatatirea gustului la alimentele de calitate slaba. Bauturile racoritoare cu gust de portocale contin cantitati mari, de pana la 25 mg la 250 ml. De asemenea, se utilizeaza in produse lactate si din carne, condimente, produse de patiserie, bomboane. Se mai foloseste in multe medicamente, inclusiv Tylenol. Cauzeaza urticarie si agraveaza astmul. Acidul benzoic si benzoatii sunt utilizati in calitate de conservanti impotriva drojdiilor si bacteriilor in produsele acide. Nu sunt foarte eficienti impotriva mucegaiurilor si ineficienti in produse cu pH mai mare de 5 (usor acide sau neutre). Concentratiile mai mari genereaza un gust acru, ceea ce ii limiteaza utilizarea. Benzoatii sunt adesea preferati, datorita unei solubilitati mai bune.