Ambasadorul Romaniei in Spania, Maria Ligor, cauta mijloace prin care sa poata actiona pentru romanii ramasi fara bani care vor sa se intoarca in tara. Situatiile-limita sunt numeroase, desi Spania e o tara primitoare pentru imigranti.     a–  Jurnalul National: Ce sunt romanii in Spania? Fratii latini sau sclavii din agricultura? Maria Ligor: Spaniolul tipic este o persoana extrem de deschisa. Si-l face deschis si faptul ca el a trecut printr-o experienta similara. Foarte multi spanioli au emigrat in anii a€™50-a€™60, chiar a€™70, si stiu ce inseamna sa fii nevoit sa pleci din tara, sa-ti cauti un rost mai bun in alta parte, sa trebuiasca sa parcurgi o perioada in afara tarii, ca sa poti sa strangi un ban. Spania este un loc in care, din punct de vedere al acceptarii si al atitudinii spaniolilor, te simti bine. a–  Se sustine cifra de jumatate de milion de romani care se afla neoficial acolo, pe langa cealalta jumatate, care este inregistrata? Mi-e imposibil sa ma pronunt asupra unei cifre, dar cred ca se exagereaza. E mult spus ca inca o jumatate de milion este in penumbra. Pentru ca ei au toate motivele si avantajele (asistenta sociala, medicala etc.) sa iasa la lumina. a–  Ajungem prima comunitate de straini din Spania? La inceputul anului eram pe locul doi (n.r. - dupa marocani), la o diferenta de putin peste 50.000 de persoane. Prin urmare, in aceste cateva luni e posibil sa fi depasit aceste 50.000. Cert e ca la consulatele noastre din Spania se elibereaza certificate de nastere de ordinul a 20 pe saptamana. Munca la liber a–  Sunt semnale ca vom putea munci fara restrictii? Speram ca aceasta ultima restrictie privind dreptul la munca sa fie ridicata cel tarziu la sfarsitul acestui an. Chiar si in cel mai negru scenariu, acest moratoriu nu va dura mai mult de anul viitor. a–  In administratia locala intram? Am avut pana la alegeri un director pentru imigratie la Primaria din Alcala de Henares, acum a aparut un alt tanar domn roman in Primaria din Coslada. Concluziile in urma alegerilor locale ar fi ca acest exercitiu a venit prea repede pentru noi; pentru ca, la patru-cinci luni de la aderare, foarte multa lume nu era pregatita sa voteze acolo, multa lume nu se gandea ca avem acest drept. a–  Presa spaniola vorbeste despre romani prost platiti, pacaliti, cazati in conditii mizere. Sunt numeroase aceste cazuri? Angajatorii sunt pedepsiti? Pedepsele sunt mari, serioase, de ordinul a mii de euro pentru acesti angajatori. Am avut la inceputul verii o situatie in care zeci de persoane au venit sa fie angajate pe langa Zaragoza si acolo s-au pomenit cu conditii total diferite de ce li s-a spus in tara. Oamenii aceia au dorit sa se intoarca in Romania si au fost sprijiniti. Dar nu as merge atat de departe, incat sa vorbesc despre un fenomen al iluziilor, al amagirilor fata de un El Dorado spaniol. Important este sa fie cu parintii a–  Ce ne facem cu copiii lasati in Romania? Incercam sa existe o continuitate in educatia copilului in limba romana acolo, in Spania, un motiv in plus ca un parinte sa aleaga sa ia copilul cu el. Pentru ca e foarte important ca acesti copii, fie ca raman in Spania, fie ca se intorc, sa fie cu parintii. Nevoia de afectiune nu poate fi inlocuita cu nimic. a–  E un efort mare - administrativ, financiar - sa iei un copil cu tine? Administrativ, de exemplu, e foarte usor sa inscrii un copil la scoala. Problema e mai curand economica. Dar daca un parinte poate sa-si ia copilul cu el ar fi cea mai inteleapta decizie, chiar daca il costa un pic mai mult decat daca ar fi fara el. a–  Saptamana aceasta, un roman si-a dat foc in Spania pentru ca nu avea cu ce sa se intoarca acasa. E una din dramele de care va loviti cel mai des? Problema cea mai delicata cu care ne confruntam sunt situatiile-limita, in care un om sau o familie ajunge cu sperante foarte mari in Spania si realizeaza ca lucrurile nu sunt chiar atat de roz cum si-a inchipuit si ca e destul de greu sa gasesti un loc de munca, un adapost pentru familie. Chiar daca nu esti chemat sa intervii, cum a fost cazul acestui domn, care nu ni s-a adresat, nu exista instrumente ca sa intervii. Nu exista o baza legala si un instrument care sa ne permita sa intervenim in situatii umanitare. Este exemplul unei persoane care e la capatul puterii si vrea sa se intoarca in tara. Instrumentul pe care il avem la indemana in acest moment este ca, in baza unui angajament, statul sa-i avanseze o suma de bani, ca sa se poata intoarce in Romania, el urmand sa returneze acei bani. Obtinerea banilor e dificila. Prin intermediul ministerului trebuie trimisa o solicitare centrala. Dureaza. Iar in momentul in care esti intr-o situatie-limita conteaza viteza cu care reactionezi. a–  Care ar fi solutiile? Adesea, solutiile sunt improvizate. Apelam la bunavointa unui transportator care sa ia un om, daca are un loc in autocar, sau facem colecta, inclusiv printre angajatii de la consulat. Participa si publicul care asteapta la consulat. Dar a venit vremea sa ne gandim la un instrument real cu care sa intervenim, pentru ca nu e doar un caz pe an, sunt cazuri care se repeta. a–  Cum se transforma un roman ajuns acolo? Prima data vezi transformarea lingvistica - un iz de accent spaniol si un fel de amestec de limbi. Cateodata ti se adreseaza si, daca nu esti avertizat, nu prea intelegi sensul. Un exemplu, sper, amuzant: in spaniola, cuvantul pentru  "programare" este "cita" (n.r. - pronuntat "sita"). Prin urmare, cand suna si doresc "o sita la consulat", daca nu esti prevenit, s-ar putea sa fii uimit. Cea mai mare parte a lor, si in primul rand cei care reusesc, odata parcurs acest purgatoriu al inceputului, cresc social si se indreapta spre pozitiile pe care, prin pregatire, ar trebui sa le ocupe. Eticheta neplacuta a–  Pe fruntea romanilor din Spania se pune adesea eticheta "capsunari"a€¦ Sunt nemultumita cand ne confruntam cu un cliseu gen "capsunari", pentru ca e mult mai complexa realitatea spaniola. Avem un numar foarte mare de tineri profesionisti: medici, muzicieni, pictori. Romanii lucreaza mai degraba in constructii, in serviciul domestic, in asistenta medicala ori pentru varstnici, copii. Si se asteapta sa fie recunoscuti si pentru altceva decat prin sintagma "capsunari".       Sprijin si acuzatii     Romanul care si-a dat foc in aceasta saptamana la Castellon pentru ca nu avea 400 de euro ca sa se intoarca in tara, este in continuare in stare grava. Autoritatile locale, de la care romanul ceruse, dar nu primise sprijin inainte de a recurge la gestul disperat, au anuntat ca vor plati pentru ca familia sa se intoarca in tara. Mai multe organizatii nonguvernamentale au oferit ajutor, de asemenea, acestei familii. Asociatiile romanilor din Castellon au organizat o colecta, iar spaniolii care trec pe langa spitalul din Valencia, unde e internat barbatul, lasa si ei fiului cel mic al familiei diverse sume de bani, potrivit presei spaniole. Partidul Socialist a acuzat lipsa de "respect si de omenie" a  Serviciului Social din Primarie, care e condus de un reprezentant al Partidului Popular. Socialistii i-au cerut sefei acestui serviciu sa prezinte public scuze cetateanului roman.