Mai ales cei de sex feminin (specie noua), precum duduia Bahmuteanu-vai de noi, cum am putut sa-i spunem taman asa? Doar ea este femeie maritata (de taspe ori chiar) si credeam ca face un atac de apoplexie atunci cand un portar de la o institutie a numit-o astfel.

"Sunt doaaaaamna, nu mai sunt duduie de mult", s-a alintat imediat pe un ton de pension. Dar, odata ajunsa fata-n fata cu directorul, a schimbat macazul si a inceput sa lupte pentru a afla cum pot obiditii sa puna mana pe o locuinta marca ANL. A insistat, s-a lamurit, a contrazis, a oftat neincrezatoare, in fine, a prezentat o gama atat de vasta de trairi si emotii, incat puteai face un manual de negociere privind-o.

Nu a ezitat nici sa-si ia notite, spunandu-i directorului: "Dati-mi si mie agenda, sa par inteligenta la televizor!". Oare mai conteaza asta, de vreme ce lupti pentru cei fara speranta? Cand o sa te vedem pe un cal mandru, impartind dreptate in stanga si-n dreapta? Sfat: nu te aburca nicaieri pana nasti, s-ar putea sa rupi bietul animal...