Constatam „zi de zi si ceas de ceas, in proportie de masa" ca avem o clasa politica absolut lipsita de rusine, complet rupta de realitate, ba chiar si in totalitate castrata de simtul ridicolului.

Constatam asta aproape fara pauza, dar, cu toate aceste aglomerari de probe, uneori, avem „sansa" unor experiente cu adevarat revelatorii, cu semnificatia experimentelor cruciale din stiinta. Iata, miercuri dupa-amiaza si seara, cind jumatatea sudica a Moldovei trecuse printr-o cumplita furtuna, suferind sub ape ca dupa potop, pe majoritatea posturilor de televiziune, bravii nostri politruci dezbateau problema arzatoare a motiunii de cenzura! Un post de televiziune mai ingenios a impartit ecranul in doua, astfel incit puteam urmari, in stinga, incredibilele efecte ale dezastrului natural, iar in partea dreapta, pe cel politic. Las deoparte inutilitatea acestei motiuni, menita mai degraba sa-l debarce pe Geoana decit pe Tariceanu, inutilitate ce o repeta pe cea a precedentelor aidoma lipsite de sanse, dar si pe cea a suspendarii presedintelui, las si conflictele aprinse din PSD legate de tema, las, in sfirsit, deoparte si trocul la doua capete pe care il propune acest hibrid politic PNL-ului, in schimbul renuntarii la motiune, ori, dupa caz, PD-ului, daca o sustine.

Ma opresc la un singur aspect - inconstienta, nerusinarea strigatoare la cer ale combatantilor din partea dreapta a ecranului, aproape la fel de mari indiferent de apartenenta politica. Desi, ca si noi, telespectatorii, aveau in fata ochilor, macar pe monitoarele de control, imaginea cruda a dezastrului, vajnicii combatanti au despicat inutil inexistentul fir ideatic in patru, facind schimb de ironii, mai inalte ori mai joase, dupa puterile fiecaruia, emitind glumite cu totul indoielnice, ba chiar rizind ca proastele in tirg la propriile ineptii, in conformitate cu problematicul, sinistrul lor simt al umorului.

Dumnezeule, Doamne, acesti oameni ne conduc, de ei depind destinele noastre, fie ca trecem prin foc, fie prin potop, cum s-a intimplat prin rotatie in aceasta vara! In urma cu vreo doua decenii au aparut in Franta doua excelente radiografii ale clasei politice mondiale intitulate, una „Acesti bolnavi care ne guverneaza", a doua „Acesti nebuni care ne guverneaza". Ce titlu am mai putea oare alege daca ne-am gindi sa supunem unei radiografii similare neverosimila clasa politica aborigena?

Liviu ANTONESEI este scriitor si profesor la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iasi