Dan Voiculescu a avut din nou ghinion. Mult dereticatul si trimbitatul sau harakiri parlamentar s-a irosit.

Prinsa intre aparitia apelor la Tecuci si disparitia lui Pavarotti, lumea n-a inregistrat suicidul marelui sef de partid invizibil.

Ce se mai poate face? Dupa retragerea apelor, Antenele ar trebui sa reia intens stirea. Nici Profesorul Voiculescu n-a avut noroc. Lectia sa de etica superioara nu are sanse sa prinda manualele de istorie. Locul a fost adjudecat de „planul Hrebenciuc", o idee din care tisnesc mirosul prezentului si amprenta viitorului. La un loc, un mare pericol istoric.

Profesorul Hrebenciuc a propus un contract la vedere: PSD si PNL se vor asocia pe urmatorii cel putin sase ani. Pactul va lichida amenintarea inepta a motiunii de cenzura, inventata in orele de joaca si de disperare ale lui Mircea Geoana. Romania va intra intr-o era prelungita de guvernare dinastica: Tariceanu III, IV si poate chiar V (Voiculescu a tresarit degeaba - e vorba de cifra). Ce e, totusi, atit de insemnat in aceasta propunere? In primul rind, lipsa ei totala de sanse reale.

Pactul propus de Magister H ar urma sa formalizeze, cu stampile si semnaturi, o alianta care nu are voie si nevoie sa isi rosteasca numele. Propunerea lui Hrebenciuc ar scoate la suprafata si ar expune tirului electoral o stare de fapt care se simte mult mai bine in penumbra. PNL si PSD sint, de mult, parte a unui proces general de convergenta istorica. Liberali, pesedisti, udemeristi, pecisti, peremisti, ba chiar o seama de pedisti coexista, amical si obscur, la un anumit nivel al vietii noastre politice. Pactul propus de Hrebenciuc n-ar face decit sa puna la usa acestei incaperi secrete o firma enorma, cu inscriptia „ Balul oligarhilor" . Evident, nimeni n-are chef de o asemenea decodificare, iar un om cu eurostaiful lui C. P. Tariceanu nu va imparti niciodata masa de bridge cu Vanghelie, regele septicului. Insa propunerea spune ceva important: ea semnaleaza zona de confort nocturn a partidelor si politicienilor care simuleaza, peste zi, jocul de-a puterea si opozitia, viata parlamentara si guvernarea.

Proiectul imaginat de Magister H s-a nascut mort, dar vine dintr-o cunoastere adinca a realitatii politice subterane. Iar aceasta realitate, chiar neformalizata intr-un pact la vedere, va presa, mai departe, impiedicind normalizarea vietii noastre politice. Intarita si inzestrata fabulos de kazahstanizarea polului liberal, ea va fi in masura sa dicteze, prin formule si variante pe care nu le putem banui inca. Toate reflexele politice vitale, de la reprezentare la administratie, si toate articulatiile justitiei se vor curba in fata acestei realitati in expansiune care risca sa scrie istoria viitoare a societatii. Va fi istoria instrainarii totale de cetateni, povestea unui stat ipocrit care va comanda alegeri pentru a se reconfirma periodic. Nu e vorba despre viitorul indepartat. Sintem, deja, sugrumati de absurditatea unui moment politic interminabil, in care partide cu scor mic si tentacule enorme guverneaza, iar PD e regele sondajelor. Apropo, ce face PD?