Dansator si coregraf, Mihai Mihalcea a avut o contributie importanta la infiintarea Centrului National al Dansului, institutie pe care astazi o conduce. Ultimele sale trei spectacole au fost invitate si prezentate in festivaluri si pe scene importante din Franta, Austria si Germania. Astazi, artistul implineste 38 de ani.

"Vreau sa facem lucruri cu sens""Nu-mi place sa generalizez, dar uneori imi pare ca noi, romanii, avem tendinta de-a gasi tot felul de pretexte frivole pentru a mai trage o chefuiala. Am tine-o dintr-o sarbatoare in alta... Asta ma face destul despre sceptic si rezervat cand vine vorba de aniversari, sarbatori, petreceri si festivitati sau evenimente mondene. Ziua in care m-am nascut n-are pentru mine o semnificatie speciala. Este o zi ca oricare alta. Aniversarea de anul asta ma gaseste racit, pe o vreme bulversanta, gandindu-ma intens la un text pe care trebuie sa-l pregatesc cu Mihaela Sarbu pentru un spectacol pe care urmeaza sa il avem in Germania si pregatind, la invitatia lui Dan Perjovschi, o actiune inedita in Piata Universitatii. Ne aflam la inceput de stagiune, am colegi noi in echipa de la Centrul Dansului, cu idei proaspete si suflu nou. Ne asteapta multe proiecte indraznete pentru tot anul care urmeaza. Vreau sa facem lucruri cu sens, sa nu bifam actiuni din inertie. Imi sta alaturi Vava Stefanescu, fara de care n-as reusi sa fac ceea ce fac in prezent. Stagiunea noua ne obliga si mai mult dupa Marele Premiu pe care l-am primit pentru activitatea de anul trecut si dupa nominalizarea mea la Premiul «Paris-Europe».  

De obicei imi petrec zilele de nastere alaturi de cei mai apropiati prieteni (Gabi & Trabi), spontan, fara zgomot si fara pregatiri iesite din comun. Nu lipsesc totusi in nici un an un tort bun si o sticla de sampanie... Nu-mi trebuie insa un cadou special. Anul acesta chiar am primit destule cadouri in avans. Cadouri alese si insemnate, acele cadouri rare, pe care nu le primesti oricand in viata. Am trecut prin experiente dificile, din care am invatat foarte mult, si ma bucur ca pot sa privesc viata ceva mai matur decat in anii trecuti. Ma bucur de oamenii si de prietenii din jur, vazand mai mult jumatatea plina a paharului. Incerc sa gasesc un echilibru in toate, sa nu ma las devastat de urgentele profesionale care par sa nu se mai termine. Fac cu pasiune ceea ce fac, si de aceea nu consider ca fac sacrificii. Nici compromisuri nu fac. M-am tinut departe de propunerile indecente, oricat de tentante au fost din punct de vedere financiar. Nu vreau ca viata profesionala sa devina axa centrala a vietii mele si sa sufoce totul. Incerc sa gasesc timp si pentru celelalte lucruri care dau culoare vietii. Vreau sa fiu atent si la lucrurile marunte."