Cu Luciano Pavarotti a murit opera secolului 20. Asistam la apusul celei mai glorioase epoci a vocii umane.

La moartea unei mari personalitati, obisnuim sa spunem ca moare o epoca. Adesea, acesta este un cliseu al durerii, o expresie secata de deznadejdea unei pierderi enorme, irecuperabile. Totusi, in cazul lui Luciano Pavarotti, „cliseul" e atit de adevarat incit doare ca o rana deschisa. Cortegiul funerar care acum se aliniaza la Modena duce nu doar trupul lui Luciano Pavarotti spre cimitir, ci si vremea marilor interpretari ale operei in istorie. E dureros, dar se cuvine sa multumim lui Dumnezeu pentru privilegiul de a fi fost contemporanii lui Pavarotti. El a cintat printre noi, am fost cei care i-am asteptat discurile, am fost cei care ne inghesuiam la concertele si spectacolele sale, am fost cei care l-au ovationat si cei carora le multumea, cu un zimbet italienesc irezistibil, de fiecare data. Intre Mozart (care incheie secolul 18) si Puccini (mort la inceput de secol 20) s-a scris marea literatura a operei. Secolul 20 a fost vremea marilor interpretari ale operelor scrise in veacul anterior. Secolul 20 s-a nascut cu Enrico Carusso si a murit cu Luciano Pavarotti. Asa va ramine mereu in sufletul fragil al micii secte visatoare care iubeste opera. Povestea interpretarii operei va continua, nu ma indoiesc, pina la sfirsitul lumii, caci bucuria de a cinta si de a asculta aceasta muzica nu va pieri niciodata. Dar putem spune deja ca niciodata nu se va mai cinta ca in secolul 20. Performantele lui Luciano Pavarotti sint bine cunoscute. Iubitorii vocii sale se numara cu zecile de milioane, caci el a dus opera acolo unde nu a dus-o nimeni inaintea lui. Nu doar prin performante vocale, cit prin deschiderea operei catre mase. Dupa Pavarotti, opera se asculta in parcuri si pe stadioane, iar marile arii au devenit hituri. Revolutia celor trei tenori a reconfigurat businessul artistic, asa cum explozia stelara a vocii sale la inceputul anilor ‘70 a reasezat ierarhiile tenorilor. Printre succesele facile si planetare ale fetitelor atent siliconate care cinta sterp doua note in toata cariera lor si ale baietilor ragusiti intr-o disperare mimata, succesul vocii lui Luciano Pavarotti ne arata ca in sufletul lumii mai exista un loc paradisiac unde rezoneaza numai sunetul pur si bine cintat. Povestea vietii si a succesului lui Luciano Pavarotti ne arata ca putem fi inca mintuiti estetic. Destinul lui artistic e plin. A facut tot ce doar cei mai mari puteau face si inca mai mult decit atit. Posteritatea lui e asigurata. Vocea lui nu va parasi niciodata lumea, iar cerul inalt si senin, acel azur total si intangibil, va ramine mereu transpunerea in natura a vocii lui Pavarotti.