Guvernul Tariceanu s-a nascut esuat, cazut, picat, demisionat. Nici nu depusesera bine ministrii juramantul la Palatul Cotroceni, ca se si pregateau sa isi faca bagajele si sa plece. Insusi premierul Tariceanu cu o mana isi aranja obiectele personale pe birou si cu cealalta isi impacheta dosarele, pixurile.


Acest guvern, condus de liberalul Calin Popescu Tariceanu si sicanat de presedintele Basescu, isi traieste un nou moment de coma, ca multe altele de pana acum. Intorsi din vacanta parlamentara, politicienii nostri au venit cu ganduri mari. Ba unii dintre ei s-au facut ca isi consulta si forurile locale, statutare, pentru a  anunta diferite actiuni politice, menite sa intimideze Guvernul si sa faca ordine in viata noastra politica, ce se dezvolta haotic si pe mult prea multe planuri, fata de cat de simple sunt problemele noastre.


PSD s-a reunit la Bran si de-acolo, odata inhalat aerul de munte, s-a incordat, anuntand o motiune de cenzura pana la data de 10 septembrie. Adica pana lunea ce vine. Cu precizarea ca nu este un gest indreptat doar impotriva Cabinetului Tariceanu 2, ci fata de toata activitatea guvernamentala a Aliantei D.A., inainte si dupa rupere.


Intre timp, inhaland aer poluat de Bucuresti, politicienii s-au mai razgandit. Sau au fost obligati sa se suceasca. De ce ar trebui sa scoatem Guvernul de la aparatele care l-au tinut in viata de aproape 3 ani? Si de ce ar trebui sa-i punem in dificultate pe liberali? Si, in general, de ce nu-si vede PSD-ul de treaba si agita apele si-asa tulburi? Cam asa gandesc seniorii celui mai important partid de opozitie.


Asa si-au si impus punctul de vedere si l-au trimis in derizoriu pe presedintele partidului, Mircea Geoana. Acum, nu neaparat doresc sa-i sar in ajutor domnului Geoana, dar acesti politicieni, care si-au expus presedintele de partid, nu i-au facut doar lui un rau, incercand sa-l compromita, ci si formatiunii politice din care se adapa si ei.
Acest amanunt l-au cam pierdut din vedere.


Dar, cum spuneam, treaba PSD-ului pare a fi autodistrugerea, atunci cand este lasat de  unul singur, iar treaba Guvernului este sa supravietuiasca, sa faca eforturi pentru a putea respira si ii iese foarte bine atunci cand il ajuta PSD-ul, PC-ul si UDMR-ul, uneori si PRM-ul, cu voturile din Parlament.


Acest Parlament care a ajuns sa aiba cea mai execrabila imagine din 1990 si pana acum, gratie presedintelui Traian Basescu, care si-a facut un tel politic din a-l discredita.


Retragerea presedintelui conservator din Parlament ar putea fi urmata si de alti politicieni, daca acestia ar realiza ca legislativul nu mai este eficient. Partidele sunt mult prea preocupate pentru a gasi motive de dihonie unele cu celelalte, decat de a cauta puncte comune. In fond, politicienii sunt trimisi in Parlament sa ne serveasca, sa ne ajute sa avem o viata mai buna prin legile pe care le voteaza, nu prin cele pe care le blocheaza, rezultand astfel o viata mai chinuita si mai plina de anomalii.


Sunt absolut convinsa ca, daca domnul Voiculescu ar fi cautat sprijin parlamentar pentru ridicarea la rang de oras a vreunei comune, infiintarea unei universitati particulare obscure, amplasarea unor borduri de marmura pe niste podete - tot felul de aiureli de care gasesti zilnic prin Parlament - ar fi gasit sustinere. Dar proiectele sale, referindu-se la evacuatii din casele nationalizate, pensionari, TVA la alimente, in logica contorsionata a jocului parlamentar, au deranjat.


De aceea, nici nu-i de mirare ca nu a gasit sprijin. Asta-i politica noastra, acesta-i Guvernul muribund, dar rosu in obraji, aceasta-i opozitia, incordata, dar usor de inmuiat.