Conducatorii Partidului Social-Democrat se reunesc la Bran, o locatie devenita clasica din 2005, si hotarasc - intr-o unanimitate coplesitoare - ca prioritatea toamnei 2007 este daramarea Guvernului Tariceanu II. Ca acum nu mai mult de trei luni PSD a sprijinit acest Guvern impotriva motiunii de cenzura a democratilor nu are nicio importanta. Important este ca liderii social-democrati vor sange. Ei au avut ideea majorarii substantiale a pensiilor, Guvernul a pus-o in aplicare, dar in sondaje nu se vede nimic pentru social-democrati, doar o umbra de simpatie pentru liberali. Mai mult decat o motiune de cenzura: presedintele partidului, Mircea Geoana, se afirma ca prim candidat la functia de prim-ministru. Rationamentul de la Bran este deci urmatorul: noi am avut ideea majorarii pensiilor, pensiile se vor mari, nu am primit nimic in schimb pentru aceasta initiativa, punem motiune de cenzura, presedintele Basescu il va numi pe Mircea Geoana prim-ministru si noi vom conduce Romania in urmatorul an si jumatate. Sau, pe scurt, am dat pensii, vrem guvernarea.In paragraful anterior, am scris "rationament" cu respect fata de cititori. Rationamentul este o procedura logica prin care din cel putin trei judecati se deduce o concluzie noua, neasteptata. Rationamentele sunt simple, dar cea mai mare parte a lor sunt false. Rationamentele sunt false din cauza falsitatii judecatilor participante.Dar, cu tot respectul, rationamentul de la Bran nu este o procedura logica. Este o insailatura de fraze fara legatura deductiva intre ele, care contrazic pana si teoriile sociologice.PSD a avut intr-adevar initiativa majorarii pensiilor cu procente importante. Dar aceste majorari vor avea un efect in sondajele politice la sfarsitul lunii septembrie 2007 (influenta mica, pentru ca putine pensii se majoreaza incepand cu 1 septembrie 2007) si, in special, la sfarsitul lunii ianuarie 2008, cand majoritatea pensiilor de stat se vor majora cu sume importante pentru fiecare. Deci alegerile europarlamentare - programate pentru 25 noiembrie 2007 - nu vor prinde efectul majorarii pensiilor. Poate alegerile locale, dar ma indoiesc, caci publicul romanesc stie bine sa discrimineze intre guvernarea locala si cea nationala. Nici PNL, nici PSD nu au asteptat recunostinta din partea publicului, decat cel mult in ianuarie - februarie 2008. Daca nu se intampla nimic pana atunci, vreo crestere de inflatie, vreo majorare de taxe, vreun referendum...Urmatoarea parte a rationamentului (depunem motiune, motiunea trece si cade Guvernul) este iarasi o siluire a realitatii. In Parlament sunt astazi 326 de deputati (in loc de 332 - sase locuri sunt vacante pentru ca PD si PNL nu se pot intelege ale cui sunt aceste locuri vacante) si 136 de senatori (un loc vacant, ar fi trebuit sa fie 137, dupa lege). PSD are 104 deputati si 43 de senatori, adica 147 de parlamentari. PLD - care a anuntat ca va sprijini motiunea - are si el 18 deputati si sase senatori (in scriptele Parlamentului sunt insa trecuti ca parlamentari fara afiliere politica deoarece PLD nu a fost recunoscut ca grup parlamentar). Mai sunt vreo patru-cinci parlamentari care si-au facut partide de apartament si care voteaza - cand voteaza - fie cu Guvernul (Ion Talpes, Petre Lificiu), fie impotriva lui (Cozmin Gusa si Lavinia ┼×andru de la PIN). Raman democratii, care au 53 de deputati si 23 de senatori, adica 76 de parlamentari. Pentru a trece o motiune de cenzura este nevoie de 235 de voturi. Suma PSD, PLD si PD (recunoasteti ca este o combinatie care aduce a varza a la Cluj) este de 247, la care adaugam cinci voturi ale independentilor - 252. Numai 17 voturi despart motiunea de statutul de respinsa. Daca faci analiza statistica a motiunilor de cenzura depuse pana acum observi ca nicio motiune nu a depasit 214 voturi favorabile, fie ca au fost depuse de PSD, PSD + PRM, PD + PLD etc. Ar fi o enorma minune ca toti parlamentarii PSD, PLD, PD si independentii respectivi sa fie in tara, sa vina la vot si sa voteze pentru motiune - daca va fi depusa. Exista o probabilitate de 95% ca 20 din parlamentarii mentionati sa nu poata sa participe la vot - deplasari externe, evenimente interne sau familiale etc. Ca sa nu mai vorbim ca s-ar putea ca unii sa nu vina deliberat la vot sau sa voteze impotriva motiunii.Cu alte cuvinte, riscul ca aceasta motiune sa nu treaca este mare. Politica este stiinta reducerii riscului. Conducatorii social-democrati insa au ales calea riscului maxim: sa aiba o initiativa, iar aceasta sa esueze.In fine, vine ultima parte a rationamentului. Motiunea trece, iar presedintele Basescu il numeste pe Mircea Geoana prim-ministru. Intr-adevar, daca motiunea trece, Guvernul este considerat demisionat, dar conduce tara in continuare pana cand Parlamentul voteaza un nou Guvern cu un nou program de guvernare. Primul-ministru este numit de presedinte, iar acest prim-ministru numit are 60 de zile si doua incercari sa-si faca Guvernul. Daca nu reuseste, Parlamentul se considera dizolvat, iar guvernul Tariceanu organizeaza alegerile anticipate. Un simplu calcul ne arata ca data cea mai probabila pentru aceste alegeri anticipate este februarie 2008. Cu alte cuvinte, daca motiunea trece, dar nu se formeaza Guvern, avem alegeri anticipate in februarie 2008, la doua luni dupa alegerile europene si patru luni inainte de alegerile locale.Sa presupunem insa ca motiunea trece, Mircea Geoana este candidat la functia de prim-ministru si incearca sa faca un Guvern. Cu cine sa-l faca? Cu PNL nu se poate, pentru ca tocmai i-a dat afara. Cu PD nu poate pentru ca au in programul politic ca nu colaboreaza cu PSD - o schimbare brusca i-ar duce din nou la vreo 15-20% in sondaje. Cu PRM - celebrele doua cuvinte, exclus. UDMR nu ajunge, iar PLD nici atat. Deci, daca motiunea trece, iar Mircea Geoana este candidat la functia de prim-ministru, nu se poate forma Guvern si se ajunge la anticipate.Astfel incat, oricum ai intoarce rationamentul de la Bran, el pare a avea un singur scop: domnule Geoana, poate aveti treaba si noi va incurcam. PSD isi mananca liderii: Iliescu si Mitrea au fost indepartati prin vot la congrese, Adrian Nastase prin presiunea sedintelor lungi de noapte. Numai ca, in politica, orice lider este mai bun decat niciun lider. Cand nu ai lider, ai o multime de fuhreri.