Pe vremea cand era doar un candidat fara sanse la Presedintie, Emil Constantinescu imi spunea ca a inteles  deja un adevar: nu trebuie sa te adresezi presei in general, ci diferitelor genuri de presa:

- Celei senzationaliste ii oferi informatii-soc.

- Celei serioase ii oferi informatii de profunzime.

- Celei tabloidizate ii oferi informatii pitoresti.

Adevarul ghicit de Emil Constantinescu la vremea candidaturii sale e valabil si azi. Comunicarea publica a unui politician trebuie sa tina cont de diversitatea presei din Romania. Cu o singura, nu lipsita de interes, nuanta: tendinta de tabloidizare a presei scrise si, indeosebi, a celei audiovizuale cere unui politician preocuparea de a oferi presei si amanunte pitoresti. Gratie acestora, politicianul respectiv ramane in prim-planul atentiei generale. Din acest punct de vedere, Traian Basescu e considerat - si pe drept cuvant - un exemplu de comunicare.

Dintre toti presedintii de pana acum, ba chiar si dintre toti politicienii postdecembristi, Traian Basescu s-a bucurat si se bucura de o mediatizare uriasa.  Toate iesirile sale in public sunt pandite de presa, de cea vizuala mai ales, si reflectate prompt. Intre televiziuni, radiouri, ba chiar si intre ziare, e o batalie pentru a afla, cu un ceas mai devreme, unde si cand va descinde Traian Basescu. Cult involuntar al personalitatii? Hotarat, nu! Cult, mai degraba, al ratingului.

Cei care lucreaza in televiziuni stiu ca, nimerit undeva, chiar si din greseala,  e imposibil ca Traian Basescu sa nu faca un gest, sa arunce o vorba din zona pitorescului, ba chiar si a senzationalului  pentru a insufleti brusc ratingul. L-am vazut intr-una din seri la o expozitie de aparatura medicala gata sa-si bage capul intr-un dispozitiv pentru a vedea cum functioneaza.

Comportamentul omenesc e doar unul dintre trucurile prin care Traian Basescu isi asigura mediatizarea persoanei sale, ba chiar si a personalitatii sale. De precizat neaparat, pentru ca altfel riscam sa batem campii: impactul mediatic al comportamentului omenesc nu-si are temeiul in capacitatea lui Traian Basescu de fi interesant in sine. Impactul isi are cauza in contrastul dintre nazbatiile la care se deda si ipostaza de sef al statului.

Daca ar fi simplu cetatean sau chiar simplu politician, Traian Basescu ar fi banal in ceea ce face ca om si, prin asta, complet neinteresant pentru presa.

S-ar cuveni sa mentionam, tot din domeniul pitorescului:     

- Cearta cu jurnalistii. Desi nu-i exclus sa exprime si o paranoia a bunei pareri despre sine, eternul conflict cu  jurnalistii ii aduce lui Traian Basescu o mediatizare sigura.

- Atacarea unor persoane si personalitati.

Traian Basescu stie ca insultarea unui politician sau lider de opinie creeaza imediat un scandal mediatic.

Dupa aproape trei ani de mandat, putem spune ca, in materie de starleta tv, Traian Basescu e practic de neintrecut intre politicienii de azi. Scriam intr-unul din numerele anterioare ca un moment deosebit, precum Discursul de politica externa din fata corpului diplomatic, a fost aproape practic inexistent in presa si la televiziuni. De ce? Din simplul motiv ca Traian Basescu a evitat sa mai faca giumbuslucuri, tinand un discurs serios. Daca ne gandim la ideile indraznete din acest discurs, unele chiar sarite de pe fix - situatia din Irak, situatia vizelor pentru cetatenii moldoveni, idealizarea realitatii, din Covasna si Harghita - ar fi fost suficiente temeiuri pentru ca Discursul sa se bucure de o mediatizare uriasa. Nu s-a intamplat asa ceva. Si asta pentru ca Traian Basescu devine pe zi ce trece victima propriului truc aducator de rating. Presa se concentreaza exclusiv pe sotiile sale, pe amanuntele pitoresti, dar exterioare ale personalitatii. Cand Traian Basescu e la locul sau, momentul creat de domnia sa e trecut sub tacere. Cand se da in stamba, intrand in divort flagrant cu ipostaza de presedinte, presa il mediatizeaza.

Cazul Discursului de politica externa atrage atentia asupra riscurilor pe care si le-a asumat si le asuma prin axarea comunicarii publice  exclusiv pe pitoresc si senzational. Nu numai ca lucrurile serioase, cu adevarat importante, sunt trecute sub tacere in plan mediatic, dar mai mult, imaginea lui Traian Basescu se contureaza tot mai tare drept una a unui pehlivan de iarmaroc. Intrebati un om simplu ce-si aminteste din cei trei ani de mandat prezidential. Mai mult ca sigur va invoca iesirile la restaurant, dansul din buric, dar mai ales hahaitul, celebrul deja hahait prezidential, tinand loc de toate: de fapta istorica si de viziune asupra realitatii.